Demonii, în comparație cu noi, oamenii, sunt duhuri netrupești și nemateriale, și de aceea nu-i putem percepe prin simțurile noastre trupești. Însă, în comparație cu Dumnezeu, care este cu totul netrupesc, au și formă și trup. Sunt, așadar, relativ netrupești și seamănă cu îngerii, cu diferența că trupurile „subțiri, ușoare și neprihănite” pe care le aveau înainte de cădere, după aceea, au căpătat oarecare grosime. Au devenit materialnici și pătimași” (M. Pselos). Sfântul Grigorie Sinaitul spune: „Demonii erau și ei odată ușori și au căzut din acea stare netrupească și subțire, și de aceea fiecare din ei a dobândit o oarecare grosime trupească, luând, după legiunea și lucrarea lor, chip trupesc pe măsura însușirii fiecăruia”.
Însă fiecare trup „materialnic” este și „sensibil”. Prin urmare, și trupurile demonilor e posibil să „simtă cruzimea durerilor și dogoarea focului” (M. Pselos). De aceea îi vedem în Evanghelie pe demoni cutremurându-se în fața unor eventuale chinuri timpurii și rugându-L pe Domnul „să nu le poruncească să meargă în adânc” (Luca 8: 31). În Sinaxare, de asemenea, întâlnim cazuri în care demonii jelesc nemângâiați, sunt cuprinși de dureri, ard și sunt paralizați de frică atunci când sunt pedepsiți pilduitor de marii Sfinți, când sunt biciuiți fără milă de îngeri sau când sunt osândiți să săvârșească fapte potrivnice voii lor viclene.
Cât despre înfățișarea lor exterioară, demonii au chip urât și respingător, căci au fost dezbrăcați cu totul de lumina dumnezeiască. Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind Psalmul 41, spune că, „dacă Dumnezeu le-ar îngădui demonilor să ne arate adevăratele lor fețe, cu toții ne-am pierde mințile„.
Apar însă cu chipuri diferite, după nevoile cerute de fiecare împrejurare, de lucrările pe care le săvârșesc împotriva omului. Foarte multe sunt referirile din Scriptură și Sinaxare despre duhuri rele care s-au arătat oamenilor în cele mai ciudate și diferite chipuri, de la chipul încântător al îngerului luminii și până la cel înfricoșător al vreunui animal hâdos. De obicei, se arată în chip de îngeri, sfinți, oameni, șerpi, balauri, lei, scorpioni, țapi, tauri, păsări răpitoare, animale uriașe și, în fine, elemente și forme materiale nedefinite. De la Facere, primul text biblic, unde diavolul s-a arătat în chip de șarpe ca s-o amăgească pe Eva, și până la Apocalipsă, ultimul text biblic, unde satana, în chip de balaur, este legat în lanțuri de îngerul lui Dumnezeu, există nenumărate cazuri de apariție a demonilor în diferite chipuri și forme. Asemenea varietate de apariții o întâlnim și în Viețile Sfinților și în Paterice.
din cartea: Demonii și lucrările lor
[…] mâna lui și s-a făcut sănătoasă. Apoi se tămăduiau și alte neputințe și se goneau diavolii cu puterea sfintelor rugăciuni ale plăcutului lui Dumnezeu Tarasie. Dar nu se cade a o tăcea și […]