Cum curățăm inima de gânduri necurate?

Cum curățăm inima de gânduri necurate fiindcă diavolul caută să ne întineze gândurile bune, rugăciunea și cugetarea sfântă?

Au mari bucurii toți cei care caută să‑și curețe inima, dar inima se curăță așa: a nu sta de vorbă cu gândul, a nu mă lăsa târât de el și a zice mereu Doamne Iisuse ori o cugetare sfântă.

În unele dăți, ca să nu te vatăme prea tare la minte (poate să apară oboseala de la rugăciunea lui Iisus), te mai cobori la o cugetare sfântă.

Dacă vezi că diavolul caută să‑ți întineze cugetarea sfântă, atunci lași cugetarea și te întorci la Doamne Iisuse. Că‑i mai puternică rugăciunea Doamne Iisuse decât orice cugetare sfântă.

Cineva spunea așa: odată mergea prin pădure și a început diavolul să‑i zăpăcească mintea prin gânduri, patimi trupești și, totodată, chipuri, fel și fel, numai ca să‑i murdărească mintea de patimile astea trupești.

Și au început a‑l durea tâmplele de atâta încordare. Iar lăsa mintea în cugetare sfântă, și iar i‑o murdărea diavolul, și iar înapoi la Doamne Iisuse.

Din forțarea asta, au început a se retrage duhurile. A rămas liniștit de parcă nu a mai avut niciodată vreo ispită.

Cum era el obosit, i‑a luat rugăciunea din minte și atunci a auzit un glas care i‑a dat niște sfaturi, iar el s‑a simțit ca‑n cer. N‑a ținut mult, cam 10–15 minute.

Dacă el ar fi avut un creion, ar fi scris repede acele cuvinte. După ce l‑a mângâiat prin acele cuvinte, a adus înapoi rugăciunea pe care a avut‑o.

Când vezi că îți ia rugăciunea și îți aduce o oarecare bucurie, dar nu îți aduce înapoi rugăciunea pe care ai avut‑o, nu‑i de la Dumnezeu.

Proclu Nicău; Conștiință, spune-mi tu