Avem stres pentru că nu avem răbdare. Și nu avem răbdare pentru că ne lipsește smerenia. După cum o arată cuvântul, „stres” provine de la „a stresa” . Este ceva din afara noastră care ne stresează, ne tachinează să alergăm de colo, colo, așa cum face țăranul când dă bice la măgar să meargă mai repede. Stresul provoacă confuzie și ne pierdem liniștea sufletului. Sfințitul Stareț Sofronie avea la un moment dat șaisprezece ascultări de făcut în fiecare zi. Cum să le facă pe toate? Ei, cum făcea? Le scria pe o hârtie și își concentra atenția doar pe prima. După ce o îndeplinea, o ștergea și se concentra pe următoarea… Și în felul acesta, încet-încet, fără tulburare și stres, ducea liniștit la bun sfârșit toate ascultările.
Deci să avem întotdeauna în minte prima treabă de făcut și să nu ne pierdem în multe griji neliniștitoare. De altfel, de unde știi că Dumnezeu vrea să le faci și pe celelalte? Poate că vrea să te ia azi la El, într-o oră, într-un minut. Să ne lăsăm în pronia iubirii lui Dumnezeu și să nu ne agităm. Acolo unde există răbdare nu se creează probleme. Dar oricât de multe ispite și probleme ar fi deja create, prin răbdare încep să se îndrepteze.
Trăim într-o lume lipsită de frumusețe, cu o mulțime de suflete putrede în trupuri vii. Patimile, pricinuite de cel rău, ne stăpânesc și trăim urmările lor în chip dureros. Acestea sunt întotdeauna: stresul, tristețea, depresia, moartea duhovnicească
Cu cât omul duce o viață lumească, cu atât câștigă mai multă neliniște. Când îl vedem pe om cu stres, cu neliniște mare și cu tristețe, în timp ce le are pe toate și nu-i lipsește nimic, trebuie să știm că-i lipsește Dumnezeu.
Din nefericire, cel care și-a neglijat inima sa, s-a lipsit de toate bunătățile și a căzut în mulțimea răutăților. A alungat fericirea și a umplut-o cu amărăciune, mâhnire și strâmtorare. A îndepărtat pacea și a dobândit angoasa, tulburarea și cutremurul. A alungat iubirea și a primit ura.
Doar lângă Hristos, omul se odihnește și găsește odihnă trupească și sufletească. Doar când omul percepe sensul cel mai adânc al vieții sale adevărate, atunci pleacă tot stresul și vine mângâierea dumnezeiască și el se vindecă.