Cum să facem ca să ne rugăm mai mult?

Cum să ne rugăm mai mult și să ajungem până acolo, încât rugăciunea să devină trebuința noastră cea de toate zilele?

Mulți se întristează pentru faptul că, în ciuda dorinței de a dobândi deprinderea către rugăciune și de a simți în ea dulceața duhovnicească, rugăciunea, nu știe de ce, rămâne pentru ei tot un lucru silit și pur exterior care nu are aproape nici o influență binefăcătoare asupra stării lor sufletești. Întristându-se pentru acest lucru, unii dintre cei ce au purtat corespondență cu Sfântul Teofan Zăvorâtul i s-au adresat lui pentru sfat: cum să educe în ei duhul rugăciunii și ce trebuie să facă în acest caz?

Bazându-se pe acel principiu potrivit căruia tot binele se zidește în noi prin lucrarea reciprocă a libertății și a harului (cuvintele proprii ale preasfințitului Teofan), el dă următorul sfat:

– Ați dori să vă învățați cu rugăciunea?… Rugați-vă mai des și mai sârguincios, și vă veți învăța cu ea. De altceva nici nu este nevoie. Dacă vă veți osteni cu răbdare cu timpul vi se va naște rugăciunea neîncetată. Cum ați învățat să scrieți? Prin osteneala scrierii, din dorința de a scrie corect, după model. Faceți așa și în rugăciune și vă veți învăța. Singură nu vine, trebuie să o învățați.

– Puneți-vă acest lucru ca scop al căutării și căutați. Și rugați-L pe Domnul să vă dăruiască rugăciunea dorită. Stăruiți și la Maica Domnului… Macarie cel Mare spune: roagă-te și iar dă-ți osteneala la rugăciune, și Dumnezeu, văzând cât dorești să te rogi cu râvnă, îți va dărui rugăciunea… Un stareț a spus despre sine că s-a rugat doi ani la Maica Domnului ca ea să-i dăruiască rugăciunea. „Odată – a spus el -, după ce m-am rugat, când m-am apropiat de icoana Maicii Domnului, mi-a coborât într-o clipă un foc dulce în inimă și de atunci arde acolo„. Iată darul rugăciunii! Căutați-l și voi… Uneori se întâmplă astfel încât focul acesta să coboare în timpul dezlegării de păcate la spovedanie, alteori în timpul împărtășirii cu Sfintele Taine. Căutați-l cu orice preț.

– Însuflețiți-vă cu nădejdea că Domnul, văzând osteneala voastră pentru rugăciune și râvna cu care căutați deprinderea către ea, vă va dărui, în cele din urmă, rugăciunea — și ea, întărindu-se în inimă, va țâșni singură de acolo ca un izvor. Acest rod preafericit este rodul ostenelii rugăciunii! Așteptarea lui i-a însuflețit pe toți rugătorii și dobândirea lui a fost pentru ei izvor de neîncetată fericire duhovnicească, de bucurie și de liniștire în Dumnezeu.

– Osteneala deprinderii rugăciunii socotiți-o osteneala cea dintâi, mai importantă decât oricare alta. De aceea, însușiți-vă această osteneală și, fără să vă pară rău, osteniți-vă până când rugăciunea va deveni neîncetată.

Sfăntul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi întelepte