Mai întâi de toate, trebuie spus că noi nu știm căile purtării de grijă dumnezeiești și că de aceea trebuie să lăsăm în seama Lui rânduirea tuturor celor ce ne privesc. Dacă vei vrea să judeci după socotința omenească despre cele ce se întâmplă în loc să-ți verși toată întristarea la Dumnezeu, gândurile de acest fel nu vor face decât să te împovăreze.
Așadar, când se vor porni împotriva ta gândurile potrivnice și vor prinde a te strâmtora, tu trebuie să strigi către Dumnezeu: „Doamne! Precum voiești și precum știi, rânduiește lucrul acesta!” fiindcă purtarea de grijă dumnezeiască dă mult mai mult decât ne închipuim și nădăjduim noi, și uneori ceea ce presupunem noi se dovedește a fi de fapt altfel. Pe scurt, în timpul ispitei trebuie să ai îndelungă-răbdare și să te rogi, nu să dorești și să presupui că poți să birui gândurile drăcești prin gânduri omenești. Știind aceasta, Ava Pimen a spus că acele cuvinte ale Domnului care poruncesc să nu ne îngrijim pentru ziua de mâine (v. Mt. 6, 34) îl privesc pe omul care se află în ispită.
Așadar, crezând că acesta e adevărul, lasă orice gând al tău, chiar dacă are noimă, și ai nădejde în Dumnezeu, Care poate face neasemuit mai mult decât cerem sau gândim noi (v. Efes. 3, 20). Calea nădăjduirii în Dumnezeu este cea mai lipsită de primejdie și poticnire. Domnul să fie cu tine!
Avva Dorotei; din cartea: Povețe ale sfinților
[…] de slobozenia ta, nu m-am dus.” Iar bătrânul auzind, a înțeles că, de câte ori s-a luptat împotriva gândului, a primit cunună de la Dumnezeu. Și fratelui nimic din cele ce a văzut nu i-a […]