Să știi că sunt opt gânduri din care ia naștere tot ce este rău: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de arginți, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea (akedia), slava deșartă, trufia. Acestea sunt cele care poartă război cu orice om.
De vrei să birui lăcomia pântecelui, îndrăgește înfrânarea, ai frică de Dumnezeu, și vei birui.
De vrei să birui curvia, îndrăgește privegherea și însetarea, gândește-te la moarte întotdeauna, și vei birui.
De vrei să birui iubirea de arginți, îndrăgește neagonisirea și nerisipa.
De vrei să birui mânia, dobândește blândețe și mărime de suflet, și ține minte cât rău I-au făcut iudeii Domnului nostru Iisus Hristos și că totuși El, ca un Dumnezeu iubitor de oameni, nu Se mânia pe ei, ci, dimpotrivă, Se ruga pentru ei zicând: Părinte, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac! (Lc. 23, 34).
De vrei să birui întristarea nepotrivită, să nu te întristezi vreodată pentru ceva vremelnic, ci dacă ești rănit cu vorba, ori lipsit de tihnă, ori necinstit, nu te întrista, ci bucură-te. Să te întristezi numai atunci când păcătuiești, dar și atunci să păstrezi măsura, ca să nu cazi în deznădejde și să pieri.
De vrei să birui trândăvirea (akedia), îndeletnicește-te măcar pentru scurtă vreme cu vreun lucru de mână, sau citește, sau roagă-te des.
De vrei să birui slava deșartă, să nu iubești nici laudele, nici cinstirile, nici hainele bune, nici întâietățile. Dimpotrivă, să-ți placă să fii ocărât și necinstit, să se spună minciuni împotriva ta; să te mustri pe tine însuți, spunându-ți că ești mai păcătos decât oricare păcătos.
De vrei să birui trufia, orice ai face, să nu spui că faci asta cu ostenelile tale sau cu puterile tale. Fie că postești, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol, fie că psalmodiezi, fie că slujești, fie că faci multe metanii, să spui: „Doar cu ajutorul lui Dumnezeu și cu acoperământul lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea și cu străduința mea.”
Să te strădui să fii întotdeauna simplu cu inima și neprefăcut, și să nu ai una în inimă și alta în gură, fiindcă aceasta e viclenie. Să fii iubitor de adevăr și nemincinos, pentru că minciuna e de la diavoIul. Să nu plătești cu rău pentru rău, ci dacă îți face cineva rău să-l ierți, ca să te ierte și Dumnezeu pe tine. Dacă ești luptat de pomenirea răului (ranchiună), din tot sufletul roagă-te pentru fratele acela, și pomenirea răului se va depărta de la tine. Ia seama să nu îngădui în tine patima zavistiei (invidiei), ca să nu te înghită de viu diavolul, ci mărturisește-te cât mai repede și roagă-te lui Dumnezeu să te izbăvească de această primejdie. Dacă vezi pe cineva că păcătuiește, nu trâmbița păcatul lui, ci mai bine zi: „Sunt mai rău decât el, astăzi a păcătuit el, mâine voi păcătui eu.” Să știi și că dracii se tem de tăcere, de post, de priveghere, de înfrânare, de smerenie, de rugăciuni, de lacrimi și de celelalte virtuți. De vrei ca Dumnezeu să-ți dăruiască lacrimi, frângere de inimă și nepătimire, adu-ți aminte necontenit de moarte și de mormântul tău.
Dacă vei fi amăgit de diavol și vei cădea într-un păcat mic sau mare, nu deznădăjdui, ca să nu ajungi în pierzare, ci fugi la spovedanie și pocăință, și Dumnezeu nu-ți va întoarce spatele. A Lui este slava în veci! Amin.
Să nu bei vin până la beție, altfel inima ta va năzui fără stavilă spre plăceri.
Să nu mănânci mult, ca trupul tău să nu devină grosolan, iar odată cu asta să se întărească și patimile.
Cercetează-i pe cei bolnavi, ca să te cerceteze și Dumnezeu pe tine.
Nu dormi mult, ci cere cu stăruință ajutorul lui Dumnezeu, ca să scapi ca o pasăre din laț (Pilde 6, 5).
Să nu vorbești mult, ca să nu cazi în minciună.
Să nu agonisești nimic peste trebuință, ci să trăiești în cumpătare.
Păstrează-ți liniștea și fă-ți lucrarea ta.
Din răsputeri să-ți înfrânezi limba și pântecele.
Să fii blând cu toți oamenii.
Multă vătămare vine de la flecăreală și de la râs; omul înțelept va păstra tăcerea.
Să ai întotdeauna moartea în fața ochilor, și ispita nu te va împinge niciodată la deznădejde.
Și seara, și dimineața să cercetezi cum ți-ai petrecut timpul.
Toate acestea nu se pot face însă fără osteneală. Să știi că după cum pământul nu poate să aducă roadă de la sine, fără sămânță și fără apă, nici omul nu poate să aducă roadă fără pătimire și smerită cugetare. Neîncetat îngrijește-te de tine însuți ca de chipul lui Dumnezeu. Teme-te de Dumnezeu, că o să-I dai răspuns pentru toate faptele tale. În fiecare zi să te întrebi ce patimă ai biruit. Cine crede că va fi judecată nu o să judece nici un om, ci se va păzi chiar și în lucrurile mici și neînsemnate. Cine crede că trupul lui va învia se va îngriji să-l curețe de întinăciune.
Aceasta este calea cea strâmtă, care duce la viață (Mt. 7, 14).
Așadar, dacă L-ai îndrăgit pe Domnul cu adevărat, și îți dai silința să primești Împărăția cea viitoare, și ai făgăduit să te ostenești ca să-ți răscumperi căderile, adu-ți aminte întotdeauna de judecată și de chinul cel veșnic, așteptând cu frică ieșirea ta din această lume. Să n-ai împătimire nici față de bani, nici față de frați, nici, îndeobște, de ceva dintre cele pământești; să nu ai griji pentru acestea, ci să mergi în urma lui Hristos fără întristare și lenevire, privind întotdeauna către cer și de acolo așteptând ajutor, fiindcă nu se știe când vine moartea, judecata este aproape și vai de cel nepregătit!
Vai ție, suflete, că petreci cu nesimțire în viața de acum, zi de zi dedându-te răsfățului, râsului, împrăștierii și trăind în dezmăț: în veacul ce va să fie vei plânge, asemenea bogatului, chinuit în focul cel veșnic.
Vai ție, suflete, că nu înduri nici un necaz pe care ți-l pricinuiește aproapele, nici măcar o vorbă mai aspră, ci îndată te împotrivești și te cerți, iar pentru asta pierzi cununa răbdării și a blândeții și vei fi osândit pe veci împreună cu pomenitorii de rău (ranchiunoșii).
Vai ție, suflete, că îți urăști și îți defaimi aproapele ori îngădui ca alții să facă asta, și vei fi pedepsit împreună cu ucigașii, fiindcă scris este: Cel ce urăște pe fratele său, ucigaș de oameni este (I In 3, 15).
Vai ție, suflete, că nesocotești poruncile lui Dumnezeu, fiindcă în ziua cea înfricoșătoare a judecății vei auzi cum Domnul spune: Nu oricine Îmi zice: „Doamne, Doamne” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri (Mt. 7, 21), și: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui (Mt. 25, 41)!
Vai ție, suflete, că iubești slava cea de la oameni, și cinstirile, și hainele împodobite, și câștigurile lumești; de aceea, în ziua judecății vei fi urât înaintea lui Dumnezeu, lepădat de la fața Lui și părtaș demonilor trufași!
Vai ție, suflete, că zi de zi păcătuiești, iar pocăința o amâni de pe o zi pe alta! O să vină la tine moartea ca un hoț noaptea, și vei fi dus legat în gheena focului, fără folos vărsând lacrimi și învinuindu-ți nechibzuința.
Vai ție, suflete, că nu te cutremuri gândindu-te că în ziua cea înfricoșătoare a judecății, când și puterile cerești se vor clătina de teamă, te vei arăta feței lui Dumnezeu având haină spurcată și urâcioasă!
Sfântul Efrem Sirul din cartea: Povețe ale Sfinților
[…] rabdă cu seninătate și primește-le cu recunoștință din mâna Domnului, ca pe o doctorie care vindecă de păcate, ca pe o cheie care deschide intrarea în Împărăția […]