Sunt multe lucruri sensibile care pot răni sufletul, de aceea trebuie să avem discernământ și cunoaștere pentru a ocârmui cele 5 simțuri și de a ne feri de cele rele. În cartea sa Războiul nevăzut, Sfântul Nicodim Aghioritul ne povățuiește pe scurt cum să ne păzim cele 5 simțuri de lucrurile vătămătoare pentru suflet, el spune:
A. Dragă frate, se cuvine a-ți păzi cu mare băgare de seamă ochii și a nu-i lăsa să se întindă la fețele oamenilor, frumoase ori urâte, ale bărbaților ori ale tinerilor și fără barbă sau la goliciunea trupurilor străine ori a trupului tău. Fiindcă dintr-o astfel de curiozitate și privire emotivă, inima naște plăcerea, pofta preacurviei și sodomiei.
Cum a zis Domnul: „Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și preacurvit cu ea în inima sa” (Mat. 5, 38); iar un oarecare înțelept a spus: „Din vedere se naște iubire”. De aceea Solomon poruncește să nu fim robiți de ochii noștri, nici cuceriți de plăcerea frumuseții. „Fiule, să nu-ți biruiască inima frumusețea ei și să nu te seducă prin ochii ei”. (Prov. 6, 25).
Pe lângă aceasta ferește-te a nu iscodi cu privirea mâncărurile și băuturile alese. Adu-ți aminte că strămoașa noastră Eva pentru că a văzut fructul pomului oprit în Rai, l-a poftit, l-a mâncat și astfel a murit. Nu căuta cu dulceață la hainele frumoase, la bani, la argint ori la gloriile mărețe ale lumii. Ia seama bine să nu treacă de la ochi la sufletul tău patima iubirii de mărire și de bani. Pentru că e scris: „Întoarce ochii mei de la priveliștea celor deșarte și mă viază după cuvântul tău” (PS. 119, 37).
Și, în genere vorbind, păzește-ți privirea de dansuri, jocuri, mese, banchete, discuții, lupte, alergări și tot felul de lucruri dezordonate și necuviincioase iubite de lumea nebună și oprite de Legea lui Dumnezeu.
Fugi și închide ochii de la ele, ca să nu-ți umpli inima și imaginația cu patimi și închipuiri urâte și să ridici nouă tulburare asupră-ți, părăsind lupta ce ai a duce cu pasiunile vechi. Să iubești a vedea Biserici, sfinte icoane, cărți sfinte, cimitire, morminte și toate cele cinstite a căror vedere îți folosește.
B. Se cuvine a-ți păzi auzul. Întâi, să n-auzi cuvinte urâte și exotice, cântece și instrumente muzicale, de care se îndulcește sufletul și inima se aprinde de pofta trupească. Fiindcă e scris: „Depărtează de la tine cuvintele de ocară” (Prov. 27, 1). Al doilea, evită a auzi glumele și cuvintele de râs, cum sunt îndeosebi basmele, fabulele și diferite închipuiri ale lumii, veselindu-te și delectându-te într-însele. Fiindcă nu-i permis creștinului s-asculte cu bucurie acestea, ci celor stricați, de care spune Sfântul Apostol Pavel: „Dornici să-și gâdile auzul își vor grămădi învățători după poftele lor, și-și vor întoarce urechile de la adevăr și se vor îndrepta către basme” (2 Tim. 4, 3-4).
AI treilea, să nu asculți cu plăcere osândirile și clevetirile făcute de unii aproapelui lor, ci, dacă poți oprește-le, iar de nu, să nu stai a le auzi, pentru că Sfântul Vasile cel Mare consideră vrednici de afurisenie atât pe cei ce osândesc, cât și pe cei ce stau și ascultă clevetirile: „Oricine va cleveti pe cineva sau auzind pe cel ce clevetește de nu-l ceartă, cu acela împreună să fie afurisit” (Certările cele nescrise).
Al patrulea, ferește-te a auzi cuvinte banale, deșarte și bârfiri cu care se ocupă multă lume, fiindcă e scris: „Nu primi mărturie deșartă” (Ieșire 23, 1) și Solomon zice: „Depărtează de la tine cuvântul deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății” (ML 12, 36).
Și, în scurt vorbind, păzește-te a auzi toate acele cuvinte si graiuri cate-ți pot vătăma sufletul; mai ales momirile amăgitorilor și laudele de care Isaia zice: „O poporul meu, cei ce vă laudă vă amăgesc” (3, 11).
Ci să iubești a auzi dumnezeieștile cuvinte, sfințitele versuri, melodii și cântări și toate cele cinstite, sfinte, înțelepte și folositoare sufletului.
Să-ți placă mai ales a auzi necinstirile și insultele ce ți le fac alții.
C. Păzește-ți mirosul de mirodenii și de orice aromate mirositoare. Să nu le porți cu tine, să nu te ungi cu ele și să nu le miroși cu poftă. Pentru că toate aceste sunt ale femeilor necinstite, iar nu ale omului înțelept. Ele slăbesc bărbăția sufletului, prăvălindu-l în patimi și pofte desfrânate și aduc asupra celor ce le folosesc blestemele proorocești care zic: ,Și va fi în loc de miros urâciune” (Isaia, 3, 24); „Vai de cei ce se ung cu mirurile cele mai alese” (Amos, 6, 6).
D. Păzește-ți gustul și pântecele să nu cadă rob bucatelor grase, delicioase și variate, nici băuturilor dulci și aromate. Pentru că aceste mese luxuriante, înainte a le dobândi, te pot duce la furt, minciuni, momeli și în alte patimi robitoare; iar după ce le vei câștiga te vor arunca în gropile dulcețurile trupești, în poftele animalice, care lucrează în pântece și vor aduce asupra-ți acele blesteme profetice ale lui Amos: „Vai celor ce mănâncă iezi din turme și viței sugători din mijlocul cirezilor” (6, 4).
E. Să te ferești a pune mâna nu numai pe trup străin, de bărbat ori de femeie, bătrân sau tânăr, dar nici pe trupul tău. Mai ales de părțile ascunse să nu te atingi decât în caz de trebuință. Căci pe cât de groasă este această simțire a pipăitului, pe atât mai simțitoare și mai vie aprinde pasiunile cărnii și-l duce pe om până la săvârșirea păcatului.
Toate celelalte simțuri servesc pipăitului, iar păcatul, într-o oarecare măsură, lucrează de departe. Dar când cineva ajunge la pipăit, adică va ajunge și să apuce, mai greu se poate abține a nu săvârși păcatul.
La pipăit duce și împodobitul capului, trupului și picioarelor. De aceea păzește-te a-ți împodobi trupul cu haine moi, multicolorate și strălucitoare, sau a-ți pune pe cap acoperemânt prețios ori să te încalți cu încălțăminte scumpă. Acestea se potrivesc, dar pentru oameni sunt necuviincioase. Poartă numai cele cuviincioase, modeste și smerite după cum cere frigul iernii, căldura verii, pentru apărarea corpului, ca să nu auzi și tu ce a auzit bogatul îmbrăcat în porfiră și vison: ,Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta și Lazăr, așijderea, pe cele rele; ci acum, aici el se mângâie, iar tu te chinuiești” (Le. 16, 25). Ia seama să nu vină peste tine blestemul lui Iezechiel: „Își vor lua mitrele de pe capetele lor și se vor dezbrăca de haina lor pestriță” (26, 16).
Tot la pipăit duc și celelalte îngăduințe ale trupului, cum sunt: împodobirea părului și bărbii, spălatul des, casele strălucite și scumpe, așternuturile prețioase și moi, și scaunele.
De toate ferește-te ca de ceva vătămător întregii tale înțelepciuni, amenințător de patimi trupești și ca să nu moștenești Compătimirea lui Amos ce zice: „Vai celor ce dorm pe paturi de elefant și se răsfață pe așternuturile lor” (6, 4).
Cele ce ți-am spus până acum sunt ale pământului pe care iscoditorul șarpe a fost condamnat a-l mânca. Sunt materia si hrana tuturor pasiunilor cărnii. De aceea, de nu le vei lua în seamă ca niște lucruri mici, ci vei duce lupta cu bărbăție și nu le vei lăsa să intre în sufletul tău și în inima ta, te încredințez că repede diavolul nefiind hrănit de tine te va lăsa în pace și în curând vei fi un minunat biruitor în acest război nevăzut.
Nicodim Aghioritul; Războiul nevăzut