Cum să ne rugăm lui Dumnezeu?

Cum să ne rugăm pentru dobândirea cererilor folositoare de suflet? Creștinul trebuie să se roage cu evlavie, cu fierbințeală, fără gânduri străine ori păcătoase, cu smerenie recunoscându-și slăbiciunile și căderile în păcate, ca vameșul, care bătându-și pieptul se ruga, zicând: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului… ” (Lc. 18, 13), sau ca David: „Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…”, fiindcă într-adevăr ”inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi…” (Ps. 50, 1-18).

Rugăciunea să fie însoțită de încredere, nădăjduind temeinic în făgăduința Mântuitorului, care zice: „Amin, amin grăiesc vouă, de veți cere ceva de la Tatăl în numele Meu, va da vouă…” (Ioan 16, 23).

Rugăciunea trebuie să fie făcută cu supunere și lăsare în voia lui Dumnezeu. Așa ne-a învățat Mântuitorul, zicând: „Facă-se voia Ta” (Mt. 6, 10). Așa ne-a dat El exemplu când S-a rugat Tatălui Ceresc, în ajunul Patimilor Sale, zicând: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine acest pahar, însă nu precum voiesc Eu; ci precum voiești Tu…” (Mt. 26, 39; Lc. 22, 42).

Rugăciunea e bine să se facă totdeauna cu statornicie și încredere, așteptând de la bunătatea lui Dumnezeu, timpul și ceasul când să ne asculte și primească cererea. Când te-ai rugat o dată și n-ai dobândit ceea ce ai cerut, cere a doua, a treia, a patra, a cincea oară, până vei primi roadele darurilor cerești, ce îți sunt de folos ție și binelui obștesc. Așa s-a rugat Biserica pentru Sfântul Apostol Petru și Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și l-a scos din temniță (F. Ap. 12).

Astfel, după datoria creștinească, după ce ne-am rugat pentru noi, să ne rugăm și unii pentru alții, precum ne sfătuiește Sfântul Apostol Iacob: „Rugați-vă unii pentru alții, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea dreptului care se face…”(Iac. 5, 16). În rugăciunile noastre să ne rugăm pentru vii și răposați, pentru prieteni și pentru vrăjmași, și pentru toți cei ce au dreptul la ea: părinți, frați, binefăcători, conducători bisericești și lumești, pentru cei ce ne-au ajutat în multe chipuri și pentru toți cei ce ne-au poruncit nouă să ne rugăm pentru dânșii.

Nicodim Măndiță; Învățături despre rugăciune