Nașii de cununie sau nași de botez trebuie să se aleagă dintre cei mai buni și mai evlavioși creștini, indiferent de starea lor socială, pentru că nașii sunt povățuitori duhovnicești ai finilor lor și au mai multe îndatoriri decât părinții cei trupești. Nașii trebuie să fie oameni cumpătați, morali, blânzi, de model în societate. Să cunoască bine credința ortodoxă, Crezul, Sfânta Scriptură, Catehismul Ortodox și să meargă regulat la biserică.
De aceea nu pot fi nași la botez și la cununie creștinii de altă religie (catolici, protestanți, sectanți etc), cei ce trăiesc în concubinaj (necununați) și în desfrânare, cei ce nu vor să aibă și să crească copii, cei bețivi, divorțați și cu nume rău în societate. Nașii trebuie să fie aleși cu multă grijă și numai cu voia preotului paroh, în fața căruia să se oblige că vor purta grijă să învețe pe finii lor frica lui Dumnezeu, să-i supravegheze, să-i cheme la biserică, la spovedanie, la săvârșirea faptelor bune, să-i cerceteze regulat la casele lor, să-i mustre la nevoie, să le dea cărți creștinești de citit, pentru că nașii au mare răspundere, fiind garanții finilor lor înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
Nașul se leagă cu finul și cu părinții lui „printr-o rudenie spirituală, care este mai mare decât cea după trup, deoarece el se numește părinte duhovnicesc” după Canonul 53 al Sinodului VI Ecumenic. „Părinții trupești, spune Dionisie Areopagitul, încredințează copilul unui creștin botezat care este un bun educator în cele dumnezeiești, încât copilul va rămâne pentru toată viața sub povățuirea lui, ca la un tată duhovnicesc și garant al vieții lui după Dumnezeu…”. Nașul trebuie să locuiască cât mai aproape de finul său pentru a-I supraveghea și ajuta la învățătura poruncilor Iui Dumnezeu.
Iată, pe scurt, cum se aleg nașii de la botez, de la cununie și călugărie. Ei trebuie să fie cei mai buni dintre cei mai buni, ca cei ce trebuie să dea socoteală în fața lui Dumnezeu pentru fiii lor sufletești. Putem spune că mulți nași credincioși își mântuiesc sufletele prin finii lor, dacă îi cresc în frica Domnului; dar mai mulți se osândesc pentru lenevirea și nepăsarea față de fiii lor sufletești, La rândul lor și finii au datoria să asculte pe nașii și garanții lor sufletești, să-i consulte în toate, să primească sfaturile lor cele bune, să se roage zilnic pentru nașii lor, pentru preoții care i-au botezat, cununat sau călugărit, și să le urmeze modelul duhovnicesc în toată viața.
Nașii de călugărie se aleg de stareț, dintre cei mai buni călugări sau duhovnici ai mănăstirii. Călugării trebuie să aibă nași numai dintre călugări, iar mirenii numai dintre mireni. „Nu se cuvine, nici nu este lucru cinstit, nici primit, ca un călugăr sau călugăriță să primească copii după Sfântul Botez (adică să fie nași la botez), sau să țină cununii la nuntă. Iar de va îndrăzni să facă acest lucru fără de cale, de rușine și fără de lege, să se canonisească cum îi va părea arhiereului.
Iar de va face aceasta a doua oară, să se izgonească din Biserica lui Hristos, ca un călcător al dumnezeieștilor pravile” (Pravila lui Matei Basarab, cap. 135).
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 5