Bisericile noi se sfințesc pentru că ele sunt închinate lui Dumnezeu; se sfințesc pentru a fi cu totul curate de cele pământești și vrednice a locui în ele Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Apoi se sfințesc ca să se poată săvârși în ele dumnezeiasca Liturghie și Sfintele Taine.
Slujba sfințirii bisericilor, mai ales a celor noi, se face numai de episcop, însoțit de mai mulți preoți și diaconi. Este una din cele mai frumoase slujbe ortodoxe, foarte cinstită de credincioșii noștri.
După terminarea lucrărilor de construcție a unei biserici noi, preotul, împreună cu credincioșii, merge la episcopul locului și fixează ziua sfințirii sau târnosirii bisericii. Apoi face toate pregătirile necesare și anunță din timp tot poporul.
Sfințirea bisericii se face astfel: În dimineața zilei de sfințire, preoții, îmbrăcați în veșminte și înconjurați de mulțimea credincioșilor cu lumânări aprinse în mâini, în cântări și în sunetul clopotelor, primesc pe episcopul eparhiot. După ce se îmbracă în toate veșmintele arhierești, episcopul, însoțit de preoți și popor, iau cu ei toate sfintele vase și odoare pentru noul altar și merg cu cântări până în fața ușilor de intrare a noii biserici, care este închisă. Aici arhiereul dă binecuvântare și începe slujba sfințirii.
Se face ectenia mare, se citesc trei paremii și trei rugăciuni speciale, apoi se înconjoară biserica de trei ori cu tot poporul, cu cântări și cu lumânări aprinse. În fața bisericii se citește după fiecare înconjurare un Apostol și o Evanghelie specială, de obicei de către episcop, stropindu-se curtea și exteriorul bisericii cu agheasmă. Apoi episcopul, ținând Sfânta Cruce în dreapta sa, lovește cu crucea în ușa bisericii și zice de trei ori: Deschideri, boieri, porțile voastre și va intra Împăratul slavei! Iar din pridvorul bisericii închise, cineva întreabă tot de trei ori: Cine este acesta Împăratul slavei? Și episcopul răspunde: Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei. (PS. 23).
După ce se însemnează ușa bisericii cu Sfânta Cruce, se deschide și intră cântând episcopul și preoții slujitori. Apoi se face sfânta agheasmă în mijlocul bisericii, se citește o rugăciune specială și episcopul cu preoții intră în Altar și începe slujba de sfințire a Sfintei Mese, numită și Prestol. După ce se îmbracă în veșmânt alb protector, episcopul pregătește sfintele moaște, le unge cu Sfântul Mir, le așază în cutie de argint, le cădește și le fixează în piciorul Sfintei Mese sau în scobitura din lespedea de piatră a Sfintei Mese anume pregătită, împreună cu pomelnicul ctitorilor și actul de sfințire, peste care se toarnă ceară topită amestecată cu multe aromate, care simbolizează aloea și miresmele cu care a fost uns Trupul Domnului în Mormânt. Apoi se acoperă totul cu ciment, se aduce apă caldă, burete și prosoape noi, arhiereul citește o rugăciune de sfințire și se toarnă de trei ori apă caldă Peste prestol, iar preoții îl spală cu buretele și îl șterg cu prosoapele. Episcopul stropește apoi de trei ori prestolul cu aromate, zicând: Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Episcopul ia apoi Sfântul și Marele Mir, îl amestecă cu puțin vin și untdelemn curat și face cu el trei cruci pe lespedea Sfintei Mese, zicând de trei ori Aliluia. La fel se unge în chipul crucii, marginea și piciorul Sfintei Mese, zicând: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi episcopul lipește icoanele celor patru Evangheliști cu ceară topită și aromate de colțurile Sfintei Mese, iar pe deasupra așază o pânză de in albă, până jos, care închipuiește cămașa și giulgiul lui Hristos, pe care o leagă cu sfoară specială cruciș, zicând: Îmbracă tăria ta, Sioane, și tu, Ierusalime, cetate sfântă, îmbracă slava ta. Capetele sforii se sigilează cu pecetea episcopului, ca nimeni, afară de episcop, să nu poată descoperi Sfânta Masă, zicând: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, în veci. Amin. Aceasta închipuiește pecetluirea Mormântului Domnului, după îngropare.
În continuare, episcopul așază pe Sfânta Masă celelalte acoperăminte, Sfântul Chivot, Evanghelia, Sfânta Cruce, Antimisul, sfeșnicele cu lumânări neaprinse. La fel așază toate sfintele vase și la proscomidie și cădește Sfântul Altar și toată biserica, iar când se întoarce, episcopul îngenunchează pe o pernă în fața Sfintelor Uși, rostind rugăciunea principală de sfințire a bisericii. Apoi episcopul ia o lumânare aprinsă, se urcă în amvon și zice către popor: Lumina lui Hristos luminează tuturor. Din această lumină se aprind toate lumânările și candelele din biserică, iar credincioșii o duc în casele lor, ca la Sfânta Înviere.
La urmă episcopul unge cu Sfântul și Marele Mir în formă de cruce pereții bisericii, începând de la absida Sfântului Altar, naosul, pronaosul, pridvorul, atât în interior, cât și în exterior, iar corul cântă: Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Această casă Tatăl o a zidit; această casă Fiul o a întărit; această casă Duhul Sfânt o a înnoit, o a luminat și a sfințit sufletele noastre. Iar episcopul, când însemnează pereții bisericii cu Sfântul Mir, zice: Sfințitu-s-a biserica aceasta întru slava lui Dumnezeu Cel atotputernic, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin. Apoi episcopul citește o rugăciune de mulțumire și începe Sfânta Liturghie cu tot soborul preoților.
După terminarea Liturghiei se înconjoară o dată biserica și se stropește cu agheasmă. Iar după predică, se închină toți credincioșii, bărbați și femei, și trec prin Sfântul Altar ca să sărute Sfânta Masă, după care primesc anaforă, agheasmă și bucăți de pânză sfințită înmuiată în ceară și aromate de la sfințirea Sfintei Mese. Acum este singura dată când femeile curate au voie să intre și să se închine în Sfântul Altar.
La sfârșit, tot poporul ia masa de obște în curtea bisericii, în frunte cu episcopul și cu tot clerul, lăudând și mulțumind lui Dumnezeu Celui în Treime închinat și preamărit.
Ioanichie Bălan; Călăuză ortodoxă în biserică vol. 1