Trufia se recunoaște după dorința de întâietate și se tămăduiește dacă va crede judecății celui care a zis: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har (Iacov 4, 6).
Trebuie știut că și dacă se teme cineva de judecata rostită împotriva trufiei, totuși nu se poate vindeca de această patimă dacă nu va părăsi orice gând la întâietate, așa cum nu poți uita o limbă străină sau un meșteșug fără să încetezi cu totul a vorbi limba sau a te îndeletnici cu meșteșugul – ba, mai mult decât atât, a asculta oameni care vorbesc acea limbă sau a privi oameni care se îndeletnicesc cu acel meșteșug. Aceeași lege trebuie păzită și cu privire la oricare altă patimă.