Sfânta Muceniță Eufrasia a fost din cetatea Nicomidia, în vremea împărăției lui Maximian, şi era de neam vestit, frumoasă la chip, cu bune obiceiuri şi credincioasă roabă a lui Hristos. Şi, fiind prinsă de închinătorii de idoli, a fost silită să aducă jertfă diavolilor, dar nesupunându-se, o bătură cumplit, iar ea a răbdat cu bărbăție. Apoi a fost dată spre spurcare unui om barbar care, luând o, a dus-o în casa sa. Iar ea neîncetat se ruga cu mintea Celui Preacurat, adică Mirelui său, Domnul Hristos, ca să-i păzească fecioria.
Şi când bărbatul s-a închis cu dânsa în cămară, sfânta l-a rugat să o aștepte puțin, făgăduindu-i să-i dea o buruiană, pe care dacă o va purta cu sine, nu-l va atinge nici o armă a potrivnicilor, pentru că zicea că este fermecătoare. Iar barbarul i-a zis:
– Pe urmă îmi vei da buruiana aceea.
– Nu este cu putință să fie smulsă buruiana aceea de către femei, ci numai de fecioare nenuntite, pentru că de nu va fi arătată de fecioară curată, apoi nimic nu lucrează.
Și a lăsat-o barbarul până ce-i va arăta acea buruiană.
Atunci sfânta, ducându-se în grădină şi adunând niște buruieni, pe care le-a găsit acolo, i le-a adus. Iar el i-a zis:
– Cum voi ști că sunt adevărate cele spuse de tine?
Ea şi-a pus buruienile pe grumajii săi şi i-a zis:
– Ia o sabie ascuțită şi, repezind-o tare cu amândouă mâinile, lovește în grumajii mei cât vei putea şi, din aceasta, vei vedea căci cu nimic nu mă va vătăma sabia ta.
Iar el, crezând cuvintele ei, a luat sabia şi a dus-o la capul sfintei fecioare; apoi, repezind-o tare, i-a tăiat cinstitul ei cap. Atunci a cunoscut că a fost batjocorit de dânsa şi scrâșnea din dinți; dar ce folos, pentru că înțeleapta fecioară s-a dus nespurcată către Mirele său Hristos, lăsând minunat chip de întreagă înțelepciune, voind ca mai bine să moară, decât să-şi piardă fecioria.
din cartea: Biruință asupra desfrânării