Fiecare om în parte și omenirea în general, contrar voii și poruncii lui Dumnezeu, umplem o cupă a păcatelor și fărădelegilor noastre. Când această cupă se umple sau se va umple, atunci dreptatea lui Dumnezeu învinge mila.
Dacă omenirea umple o cupă a fărădelegilor, în același timp și în aceeași măsură și Dumnezeu umple o cupă a dreptății Sale, numită „cupa mâniei” (Apc. 16, 1). Când cupa noastră se va umple și va vărsa pe dinafară, adică, Dumnezeu va face tot ce se poate pentru a ne aduce la calea cea dreaptă, atunci va vărsa cupa mâniei, sau mai bine zis, a dreptății Sale, pentru stârpirea răului ce nu mai poate fi stăvilit.
Cu toții ne dăm seama căci cupa fărădelegilor noastre se umple cu grăbire, dar la ce măsură a ajuns nu putem ști. Un lucru îl simțim cu toții, răutatea din noi și dintre noi, ne vorbesc foarte clar, că ceva se întâmplă, că suntem foarte aproape de momente foarte grele, că Dumnezeu este supărat pe noi. Și acest lucru îl înțelegem din cartea Apocalipsei, unde Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne vorbește prin ucenicul Său iubit, pe un ton, pe cât de pașnic, pe atât de amenințător, zicând: „Cine e nedrept, să nedreptățească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfințească încă. Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui” (Apc. 22, 11-12).
Prin aceste cuvinte rostite de El, spre sfârșitul Apocalipsei, ne îndeamnă să veghem asupra faptelor noastre, și chiar dacă, în virtutea libertății, putem face, atât binele cât și fărădelegea, totuși, să nu uităm că El va veni curând și ne va plăti fiecăruia după faptele noastre.
Gândind la cest sfârșit ce se apropie și pe care nu-l știm când va veni, noi trebuie să ne luminăm sufletește, să avem voința de a crede în Învierea morților, să așteptăm venirea Domnului nostru Iisus Hristos și să nu ne lăsăm înșelați de „hristoși mincinoși, care se arată în pustie sau în cămări.” (Mt. 24, 24-26) sau vin din diferite țări ale lumii!