Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Cuvânt al Sfântului Mucenic Ipolit despre sfârșitul lumii

Sfarsitul lumii
Distribuie

Cuvânt al Sfântului Sfințitului Mucenic Ipolit, papă al Romei despre sfârșitul lumii și pentru a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos şi pentru venirea lui Antihrist

„Obicei au împăraţii, când voiesc a merge la război, mai întâi să trimită din oamenii lor prin oraşele pe unde au să treacă, ca să dea de veste poporului să iasă în întâmpinarea lor”.

Asemenea a făcut şi Marele împărat al împăraţilor, Iisus Hristos. Fiindcă avea să iasă la război contra ucigaşului de oameni, diavolul, a trimis mai întâi pe Prooroci, care au propovăduit venirea Lui din cer pe pământ. Şi au spus de Naşterea Lui din Pururea Fecioara Maria şi că Se va boteza, va pătimi, şi va muri pe Cruce, Se va îngropa şi va învia, ca împreună să ne învieze şi pe noi, Se va înălţa la ceruri şi va trimite pe Sfântul Duh, ca să lumineze pe Sfinţii Apostoli, pentru că ei aveau să propovăduiască Sfânta Evanghelie la toate neamurile, până la marginea Pământului. Toate acestea le-au arătat Sfinţii Prooroci, încă şi despre sfârşitul lumii au spus, ca cei ce erau înainte-văzători şi luminaţi de Sfântul Duh.

Şi toate se vor împlini la vremea lor. Căci va veni Domnul nostru Iisus Hristos ca să răsplătească fiecăruia după lucrurile lui: pe cei drepţi să-i încununeze, iar pe cei păcătoşi să-i osândească. Şi auzind şi noi, să luăm aminte despre noi înşine ca, cunoscând că este judecată şi răsplătire, să nu mai păcătuim, zicând că „Dumnezeu este milostiv şi ştie neputinţa firii omeneşti,” ci să ne ferim de orice păcat, că, deşi Dumnezeu este milostiv, dar este şi drept judecător, dând fiecăruia după faptele lui.

Deci, rogu-vă pe voi binecredincioşilor creştini, fii ai Tatălui ceresc, să deschideţi ochii inimii voastre, ca să primiţi cu toată dragostea cuvintele mele, ce am să vi le zic, ca pe nişte seminţe cereşti în sufletele voastre cele însetate de graiuri dumnezeşti, deoarece am a vă spune lucruri prea de mirare şi străine auzului omenesc, adică despre sfârşitul lumii şi despre înşelăciunile diavolului, despre farmecele şi vrăjile lui Antihrist şi despre a doua venire a Domnului nostru, Iisus Hristos. Însă, de unde voi începe, o, iubitorilor de Hristos?! Şi pe cine să aduc martor cuvintelor mele? Că nu am mai mult decât credinţa şi nădejdea spre Dumnezeu.

Marele Prooroc Isaia, mai vechi decât ceilalţi Prooroci, zice despre sfârşitul lumii aşa: „Pământul vostru, deşert şi pustiu! Oraşele voastre, arse de foc! Ţara voastră, înaintea voastră,o mănâncă străinii! Părăsi-se-va fiica Sionului ca umbrarul în vie şi ca o păzitoare de poame în harbuzărie, ca un oraşîmpresurat de vrăjmaşi!

Iată, cât de arătat zice Proorocul pentru sfârşitul lumii! Şi nu vorbeşte pentru poporul iudeu, nici nu vorbeşte despre cetatea lor, Sionul, ci pentru Sfânta noastră Biserică zice, căci în vremea lui Antihrist se va pustii. Dar de ce această Biserică, care a lui Dumnezeu este, se numeşte noul Sion? David zice: „Maica Sionului, va zice omul, şi om s-a născut într-însa.” Şi iarăşi: „Domnul în Sion, mare este şi înfricoşat.” Şi Proorocul Osea zice, pentru sfârşitul lumii, aşa: „în vremile cele de apoi va trimite Domnul vânt arzător din pustie asupra lor, şi se vor usca cu totul vinele lor, şi tot vasul cel mai plăcut al lor se va defăima şi cele ce vor avea în pântece vor crăpa.” Deci, care este altul vântul cel arzător, dacă nu Antihrist, care se va naşte din pustie, adică din poporul iudeu, care este pustiit de darul lui Dumnezeu, cu toţi cei ce-l vor primi pe dânsul.

În vremile lui se vor usca apele pământului şi se vor strica sufletele oamenilor celor ce sunt vase plăcute lui Dumnezeu, şi multe femei îngreunate vor muri de foame.

Şi iarăşi, Proorocul Amos zice: „Acestea grăieşte Domnul «Fiindcă bateţi cu pumnul pe săraci şi luaţi de la dânşii daruri făcându-vă case strălucite, nu veţi locui într-însele».” Şi, mai jos, iarăşi zice: „Aceasta grăieşte Domnul Dumnezeu Atotţiitorul: în toate locurile va fi plângere mare şi în toate uliţelesevaauzi: vai! vai! celorcedoresc ziua Domnului. Că această zi este pentru voi întuneric, iarnu lumină! Şi precum ar fugi omul din faţa leului şi ar da peste urs, aşa va fi în ziua aceea.” Adică, plângere şi tânguire mare va fi în vremea lui Antihrist.

Apoi zicea celor ce-l întrebau pentru sfârşitul lumii: Pentru ce doriţi să ştiţi? Că ziua aceea va aduce întuneric, iar nu lumină, adică pe Antihrist, în vremea căruia se vor face multe răutăţi, foamete mare şi secetă. Şi necaz peste necaz le va veni oamenilor, trecând din nevoi mari la mai mari, căci, din gura leului vor cădea în gura ursului. Şi Proorocul David zice, despre judecata lui Dumnezeu: „Acolo scaunele au şezut la judecată, scaunele asupra casei lui David. 

Şi pe tot Proorocul, de îl vei întreba, vei afla de obşte vestind pentru sfârşitul lumii. Şi, ca să nu întindem cuvântul de la toţi Proorocii, să aducem numai pe unul, spre mărturie, şi pe urmă să începem cuvântul despre care vrem să vorbim.

Proorocul Maleahi, arăta despre sfârşitul lumii aşa: „Iatăvine ziua arzând ca un cuptor, şi-i va arde pe ei şi vor fi toţi ca cei de alt neam, ca cei ce-şi fac numele lor bun, iar faptele lor sunt rele. Îi va arde pe ei ca trestia, în ziua aceea, care vine, zice Domnul Atotţiitorul, şi nu va rămânea dintre ei nici neam, nici rădăcină, nici odraslă.” Şi va răsări vouă, adică celor ce iubesc numele Lui, Soarele dreptăţii, Domnul nostru Iisus Hristos, Judecătorul Cel drept. Şi vindecarea va fi în aripile Lui. Şi mai jos zice: „Şi iată, Eu voi trimite vouăpe Ilie Tezviteanul, mai înainte de ziuaceamare şi înfricoşată a Domnului, care va întoarce inima părinţilor către fii şi inima omului către vecinul său, căsănu batăpământul fărăde veste.

Deci, toate acestea, ce le zice Proorocul, sunt ca să cunoaştem noi tulburările şi neînţelegerile ce vor fi în vremea aceea, cum vor fi atunci: „defăimaţi preoţii de popor şi poporul părăsit de purtarea de grijă a preoţilor; cum vor umbla tinerii în voia lor şi cum fiii vor urî pe părinţii lor! Părinţii îşi vor ucide fiii, muierile îşi vor da bărbaţii la moarte, bărbaţii vor trage la judecată pe femeile lor; stăpânii se vor face nemilostivi către slugi şi slugile împotriva stăpânilor; bătrânii nu vor fi cinstiţi de cei tineri şi tinerii nu se vor folosi de viaţa bătrânilor. Bisericile se vor schimba în grajduri, Scripturile se vor călca, Evanghelia se va defăima, curvia va prisosi, preacurvia se va înmulţi, minciunile, clevetirile, nedreptăţile, călcările de jurământ şi toate vicleşugurile se vor face în vremea cea mai de pe urmă (pentru care Sfântul Apostol Pavel ne sfătuieşte, zicând: Fraţilor, păziţi-vă de câini, adică de eretici). Păziţi-vă de lucrătorii fărădelegii; păziţi-vă de pierzarea voastră. Păziţi-vă să nu vă înşele pe voi cineva sau să vă amăgească cu vremelnica înşelăciune lumească. Vedeţi cum umblaţi. Umblaţi cu înţelepciune, nu ca cei necunoscători, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele.”

Cine dar, auzind astfel de cuvinte de la Sfinţii Apostoli şi de la Sfinţii Prooroci şi de la însuşi Mântuitorul Hristos, să nu creadă că este înviere? Cine, auzind de judecată şi de răspuns, nu se va îngriji pe sine, ca să fie pregătit în tot minutul pentru a răspunde la dreapta judecată?

Iar pentru Antihrist, zice Proorocul Daniel: „Eu, Daniel, iată, mi s-a arătat în vedenie, noaptea, patru vânturi ale cerului ce au lovit în marea cea mare şi patru fiare ce au ieşit din Mare, deosebindu-se între ele.

Cea dintâi era ca leul, parte femeiască, şi avea aripi ca de vultur. Am privit până ce a întins aripile sale şi s-a ridicat de la pământ şi pe picioare de om a stat şi inimă de om i s-a dat ei.

A doua fiară, asemenea ursului, a stat la o parte şi avea trei coaste în gura ei.

Priveam şi iată atreia fiară, ca pardosul s-a arătat. Aceasta avea patru aripi de pasăre asupra ei şi patru capete.

În urma acesteia priveam, şi am văzut a patra fiară înfricoşată şi înspăimântătoare şi cu tărie deajuns. Dinţii ei erau de fier şi unghiile de aramă; mânca şi ceea ce-i rămânea călca cu picioarele sale. Aceasta era mult mai deosebită decât celelalte fiare, pe care le-am văzut mai înainte, şi avea zece coarne; şi mă uitam la coarnele ei. Şi, iată, alt corn mic a ieşit din mijlocul lor şi trei coarne ale ei, din cele dintâi, s-au smuls dinaintea feţei aceluia; iar ochii erau ca ochii omului, în cornul acela, şi gură mare grăitoare.”

Acum să tâlcuim ce înseamnă aceste fiare:

Cea dintâi fiară, adică leoaica, înseamnă împăratul Babilonului, Nabucodonosor, care, după cum a văzut Proorocul Daniil, era cu capul de aur, înălţându-se ca un vultur şi mult mândrindu-se, iar după aceasta, cu puterea lui Dumnezeu s-a schimbat în bou. După aceea s-a întors iarăşi la împărăţie, şi după ce s-a smerit, s-a întors la chipul său cel dintâi.

Fiara a doua, adică ursul, înseamnă împărăţia perşilor, care s-a văzut ca argintul în vedenia lui Daniel. Şi zice Proorocul, că fiara avea trei coaste în gură. Aceasta înseamnă că trei naţii au împărăţii una după alta: perşii, midii (mezii) şi babilonienii.

Fiara a treia, pardosul, înseamnă împărăţia lui Alexandru Macedon, care a împărăţit mai întâi asupra grecilor. A fost văzută de Proorocul Daniel ca arama căci, după căderea împărăţiei perşilor, Alexandru, fiul lui Filip, a ucis pe Darie, împăratul lor, şi i-a luat împărăţia. Iar despre ceea ce zice Proorocul, că „fiara avea patru capete şi patru aripi de pasăre,” aceasta înseamnă că împăratul Alexandru, murind, a lăsat după dânsul patru împăraţi, fiind puşi de dânsul.

Iar fiara a patra, care era înfricoşată şi îngrozitoare, având zece coarne, dinţi de fier şi unghii de aramă, înseamnă împărăţia romanilor, care s-a arătat în chipul fierului, fiindcă această împărăţie a fost mai puternică decât toate împărăţiile dinainte, după cum şi fierul mai tare este decât aurul, argintul şi arama.

Să mai zicem acum pentru picioarele chipului, pe care l-a văzut Nabucodonosor în vis, şi pentru cele zece coarne ale acestei fiare. Acestea amândouă înseamnă că după ce vor trece zece împărăţii ale romanilor, se va naşte Antihrist; el a fost văzut ca „un corn mic în mijlocul celor 10 coarne”. El va dezrădăcina trei împăraţi: al Egiptului, al Libiei şi al Etiopiei, şi va fi împărat la evrei. Şi va fi mare tulburare în vremea lui, mari războaie, mari împerecheri şi amestecări. Acesta îşi va începe împărăţia smerit, liniştit, iubit de toţi, cucernic, paşnic, urător de nedreptate. Va fi defăimător de daruri, necinstitor de idoli, iubitor de Scripturile bisericeşti, cinstitor de preoţi, ruşinându-se de bătrâni, îmbrăţişând pe tineri, îngreţoşându-se de curvie, vrăjmaş celor potrivnici, niciodată nu va jura, pe străini îi va iubi, pe săraci îi va ajuta, pe cei lipsiţi îi va milui, pe văduve le va ajuta, pe bolnavi îi va căuta. După acestea va face şi minuni: pe cei leproşi îi va curăţi, pe cei bolnavi îi va tă-mădui, va scoate draci, va spune mai înainte cele viitoare, va spune cele ce s-au făcut în depărtare, va învia morţi, va lumina orbi şi alte multe minuni va face, toate acestea cu năluciri drăceşti. Iar unde va vedea doi oameni certâdu-se, el îi va face să se împace, zicând că, Dumnezeu zice: „să nu apună soarele peste mânia voastră, având vrajbă cu fratele vostru.” Şi aşa se va arăta întru toate după ale Domnului, până la o vreme. Bani nu va aduna, argintul nu-l va iubi, pentru avere nu se va îngriji. Toate acestea le va face ca să-l iubească oamenii şi să-l cinstească.

Şi văzând oamenii bunătăţile cele desăvârşite ale lui şi puterea lui, se vor aduna toţi să-l facă împărat. Dar mai mult neamul evreilor, îl vor cere lor de împărat, zicând între dânşii: oare se mai află altul ca acesta în acest timp. Oare se mai află alt sfânt astăzi ca acesta? Deci să-l facem împărat şi să ne grăbim a-l dobândi. Şi aşa, toţi vor merge la dânsul, rugându-l şi zicâdu-i: „Noi toţi pe tine te voim împărat şi pe tine te iubim, ţie ne supunem toţi, şi prin tine nădăjduim a ne mântui, că numai tu eşti drept pe pământ. Pe tine te-am cunoscut sfânt în neamul nostru, pe tine te-am găsit vrednic şi bun, pentru aceasta ne rugăm ţie, fii împărat peste noi!”

Iar el, făţărnicindu-se, nu va voi să-i asculte, ca să-l roage mai mult şi aşa, după multă rugăminte, va primi ca să se facă împărat şi îndată se va înălţa (mândri) inima lui, după cum zice Sfântul Ioan Evanghelistul în Apocalipsa: „Şi s-au închinat balaurului, care i-a dat stăpânire fiarei.” Şi va face război cu trei împăraţi şi-i va omorî: pe al Egiptului, pe al Libiei şi pe al Etiopiei. După aceasta va ridica templul evreilor din Ierusalim şi îl va lua în stăpânire. Şi după aceasta, necuratul împărat va trimite porunci prin tot ţinutul împărăţiei lui, prin draci, prin oameni şi prin toate slugile lui, să propovăduiască tuturor, zicând: mare împărat s-a arătat astăzi pe pământ, veniţi, toţi să ne închinăm lui, veniţi de vedeţi puterea lui şi stăpânirea îm-părăţiei lui, căci acesta vă va da pâine şi vin mult, şi bogăţie cât voiţi, şi alte daruri şi cinstiri nenumărate! Cine este asemenea lui, care clatină pământul, mută munţii, înviază morţii şi îmbogăţeşte pe săraci şi face oricâte voieşte? Veniţi toţi către dânsul, să vă dea toate bunătăţile (pofta trupului).
Atunci se vor duce toţi către dânsul şi-i vor zice: am auzit că eşti mare împărat şi veseleşti pe toţi slujitorii tăi, pentru aceasta am venit, ca să ne închinăm ţie, spre a ne hrăni, că pierim de foame. Atunci le va zice înşelătorul: veniţi să vă punem pecetea (666) pe mâna dreaptă şi pe frunte şi vă voi da oricâte voiţi. Pentru aceasta va pecetlui dreapta omului, ca să nu mai poată face cu mâna semnul cinstitei Cruci şi să fie a lui desăvârşit. Se vede că numai cu câte o literă are să fie însemnată în pecetea lui Antihrist, pentru fiecare cuvânt, care va fi zis al lepădării de Dumnezeu. Iar aceia, necunoscând înşelăciunea lui, vor sta ca să-i pecetluiască pe mâna dreaptă şi pe frunte. Iar pecetea lui va avea numărul 666, după mărturisirea Sfântului loan Evanghelistul. Şi îi va face pe cei mari şi pe cei mici bogaţi, va slobozi pe cei ce sunt în robie, ca pe mulţi să-i amăgească, şi nimeni nu va putea să vândă, sau să cumpere, fără numai aceia care vor avea semnul şi numărul fiarei sau numărul numelui fiarei.

Aici este înţelepciunea. Cel ce are minte, socotească numărul fiarei; cănume de om este şi numărul ei este 666. ” Iar înţelesul peceţii va fi aşa: Mă lepăd de Făcătorul cerului şi al pământului, mă lepăd de Sfântul Botez, mă lepăd de a sluji lui Hristos şi mă fac rob al tău; mă lepăd de împărăţia cerului şi iubesc muncile cele ve şnice; mă lepăd de Sfânta Cruce şi primesc pecetea ta. Acestea vor fi scrise în pecetea înşelătorului Antihrist. Care nu va voi să primească pecetea lui, va primi moartea din mâinile lui. „Fericit va fi cel ce va răbda în acea vreme, căci se va mântui şi cu mucenicii cei mari va fi,” după cum zice Domnul, în Evanghelia de la Matei: „Cel ce va răbda pânăla sfârşit, acela se va mântui. ” Şi Sfântul Ioan Evanghelistul, zice în Evanghelia sa: „Unii ca aceia mari se vor chema.

După acestea, Antihrist va preface pe diavoli în chip de îngeri străluciţi şi mulţime multă de draci va pune ca să-l laude şi să-l slăvească, zicând: Mare este împăratul vremii de acum, mare este stăpânirea şi domnia lui, cine este Dumnezeu şi cine este Domn afară de acesta? Acesta este Dumnezeu. Veniţi, de vă închinaţi lui, veniţi, de credeţi lui!

Pentru aceasta ne porunceşte Domnul în Sfânta Evanghelie de la Matei, zicând: „Căutaţi sănu văînşele cineva pe voi.” Şi atâta se va mândri înşelătorul, că va face multe feluri de năluciri cu vrăji şi cu farmece şi se va arăta prefăcându-se că se suie la cer şi-l vor lua dracii şi-l vor purta prin văzduh. Apoi va face, cu năluciri, că omoară şi înviază, făcând pe slujitorii lui a face cele poruncite cu multă frică şi cutremur. Atunci va trimite prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului pe dracii lui, spre a căuta pe cei fugiţi şi ascunşi de frica lui, cei care nu au voit să se pecetluiască. Şi dacă vor veni pentru a se pecetlui, bine, iar de nu, cu atâtea pedepse îi va munci, de care nu s-au mai pomenit şi nici nu s-au mai auzit în veac. Căci cu aşa de cumplite munci îi va munci, încât numai de s-ar gândi cineva la ele, cu totul s-ar înfricoşa şi cutremura. Fericiţi vor fi aceia, care vor birui pe nelegiutul Antihrist, că aceşti Mucenici, se vor cinsti cu mult mai mult decât cei dintâi Mucenici. Pentru că cei mai dinainte mucenici au biruit pe slujitorii lui Antihrist (oameni), iar aceştia îl vor birui pe însuşi Antihrist. Atunci toţi, care se vor arăta slujitori râvnitori ai lui Hristos, se vor cinsti şi se vor încununa de înseşi mâinile lui Hristos, Dumnezeu Atotţiitorul.

Să ne întoarcem, însă, la cuvintele noastre. După ce îi va înşela şi îi va pecetlui pe toţi ai lui, după ce vor flămânzi şi vor înseta, vor merge la dânsul, zicând: Iată noi ne-am închinat ţie şi ne-ai pecetluit pe noi; acum, dar, dă-ne să mâncăm şi să bem, după cum ai făgăduit, că, iată, pierim de foame, întoarce putoarea mării într-o bună mireasmă, că, iată, din cauza secetei celei mari au pierit toate fiarele din mare, au împuţit tot văzduhul şi ne ies sufletele de multă putoare! Porunceşte fântânelor să izvorască ape! Porunceşte cerului să plouă şi pămâtul să-şi dea roada sa! Goneşte de la noi fiarele cele mâncătoare de trupuri, care au ieşit din culcuşurile lor şi din mare la uscat şi, neavând ce mânca şi ce bea, au năvălit asupra noastră ca să ne mănânce! Că noi, toţi, în tine ne-am pus nădejdea de a ne mântui.

Atunci el, cu multă mânie, le va răspunde, zicând: De unde să vă dau vouă acestea? Dacă cerul nu vrea să dea ploaie şi pământul nu vrea să-şi dea roada sa, de unde să vă dau eu hrană? Daţi-mi şi voi mie! Atunci, nenorociţii aceia, auzind aceste cuvinte ale lui, vor cunoaşte că el este Antihrist. Şi vor plânge cu amar, bătându-şi piepturile cu pumnul şi faţa cu palmele, zicând: O, nenorocirea noastră cea mare! O, rea negu-ţătorie! Vai, cât de rău am greşit! Vai, în ce grozavă pierzare am căzut, cum ne-a înşelat amăgitorul acesta! Vai, nouă! Cum ne-a prins tiranul în laţul său! Cum am căzut în cursa necuratului! O, cum nu am voit noi să ascultăm Sfintei Scripturi şi cum nu voiam să auzim cele poruncite din cărţile Sfintelor Biserici! Cât de mult ne-am orbit! Că, de multe ori auzindu-le acestea, despre care ne învaţă Sfânta Evanghelie, nu am luat aminte; şi, iată, acum înşelându-ne, desăvârşit am pierit.

Acestea zicând ei, vor părăsi toate şi se vor strădui să fugă în munţi şi în peşteri, ca să se ascundă şi să îşi plângă păcatul lor şi, cu inima înfrântă şi zdrobită, se vor ruga lui Dumnezeu, ca să se îndure spre dânşii şi să le ierte lepădarea lor. Iar Dumnezeu, ca un îndurat şi iubitor de oameni ce este, îi va mântui din mâinile lui Antihrist şi-i va acoperi cu mâna Sa cea atotputernică, ca să nu-i găsească necuratul tiran. Şi cei ce se vor pocăi, bine le va fi, iar cei care vor rămâne prin cetăţi şi prin sate mari necazuri vor suferi. Că cei de la răsărit vor merge către apus, nădăjduind că vor găsi acolo puţină uşurare; iar alţii de la apus vor veni către răsărit, neştiind că în tot locul sunt aceste ticăloşii, necazuri şi chinuri care nu s-au făcut din veac, după cum zice Domnul în Sfânta Evanghelie: „Vai celor ce vor avea în pântece. 

Asemenea dureri vor avea toţi oamenii, căci, venind noaptea, vor aştepta cu nerăbdare să se facă ziuă, iar venind ziua vor aştepta să se facă noapte, zicând: când se va face noapte, ca să mai uităm durerile şi chinurile? Şi noaptea, venind iarăşi, vor zice: când se va face ziuă ca să vedem lumină şi să scăpăm de fiarele ce năpădesc asupra noastră! Şi văzând noaptea fulgerele şi auzind tunetele şi de neîncetatele trăsnete fiind speriaţi, vor zice: când se va lumina, ca să vedem cel puţin lumina zilei şi, bucurându-ne, să ne veselim de vederea rudeniilor şi a vecinilor noştri?! Şi aşa, nemângâiat vor plânge, ziua şi noaptea. Cu oamenii împreună va plânge, atunci, toată făptura. Pământul greu va suspina, cerul cu amar se va tângui, soarele, luna şi stelele împreună, cu jalnică mâhnire vor fi acoperite, numai pe jumătate dându-şi lumina lor. Marea şi tot văzduhul neîncetat vor fi tulburate şi înnegurate. Fiarele cele sălbatice şi toate dobitoacele cele domestice, de asemenea, cu jalnică strigare se vor tângui şi neobişnuit vor ţipa. Munţii, pădurile, câmpiile, pietrele şi toată suflarea omenească, toate vor plânge cu amar, tânguindu-se pentru amăgirea şi înşelăciunea ce au pătimit, închinându-se oamenii neleguitului Antihrist şi, mai ales, pentru că au primit pecetea acestui necurat şi viclean şi s-au lepădat de prea cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos!

Vor plânge atunci, cu amară tânguire, toate Bisericile lui Dumnezeu, căci, atunci va lipsi cu totul dintr-însele Sfânta Liturghie şi alte Sfinte Slujbe, toate vor fi părăsite, ca nişte urâciuni. Sfântul şi Cinstitul Trup şi Sânge al lui Hrisos, nu se va mai vedea în zilele acelea, încetând cu totul slujbele cele Sfinte. Vor înceta atunci toate cântările bisericeşti; citirea Sfintelor Scripturi, nu se va mai auzi; iar învăţătura Sfintelor Evanghelii de tot va tăcea. Iar necazurile se vor înmulţi; din zi în zi se vor înmulţi. Aurul şi argintul lor pe drumuri îl vor arunca, pietrele, cele de mult preţ, vor fi călcate în picioare ca pietrele de pe drumuri fiindcă toţi se vor grăbi, în zilele acelea, care mai de care să se ascundă de la faţa fermecătorului Antihrist. Şi nici un loc nu-i va putea tăinui de el, deoarece, pecetluiţi fiind de dânsul, vor fi cunoscuţi de toată lumea. Şi de mare frică vor fi cuprinşi, pentru că se văd amăgiţi, şi nici îndreptare n-au să aibă de unde dobândi!

Şi, văzând trupurile cele împuţite ale morţilor de pe drumuri şi de prin case şi din tot locul, de mare groază şi frică se vor umple! În casă nevoie, afară, necaz; în casă, foame şi sete, pe drumuri, tulburări şi strigări! Atunci se va veşteji frumuseţea fiilor omeneşti şi feţele celor vii vor fi ca şi ale morţilor! Pofta femeilor va pieri şi cu totul va înceta; şi vai oamenilor în acele zile, de necazul cel mare, care are să fie!

Însă, în unele ca acestea fiind oamenii, Iubitorul de oameni şi Preaînduratul Dumnezeu nu va lăsa zidirea Sa să fie pedepsită multă vreme, că, acei trei ani şi jumătate ai împărăţiei blestematului Antihrist se vor împuţina şi degrabă vor trece şi se vor ştirbi, după cum s-a zis mai înainte, pentru pocăinţa celor ce vor fugi prin munţi şi prin crăpăturile pământului,
plângându-şi lepădarea lor. După cum zicea Domnul în Evanghelia cea de la Matei: „Căde nu s-ar scurta zilele acelea, nu s-ar mântui nici un trup, însă, pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea.

Deci, după ce se vor împlini trei ani şi jumătate, îndată se va desfiinţa împărăţia necuratului Antihrist şi va cădea toată puterea şi mândria lui, iar el va merge în munca cea veşnică, după cum mărturiseşte Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, în Apocalipsă, zicând: „Şi am văzut pe fiarăşi pe împăraţii pământului şi pe oastea lor adunată, ca săfacărăzboi, cu Cel ce şedea pe cal, şi cu oastea Lui. Şi prinzând pe fiară, şi cu ea şi pe proorocul cel mincinos, care a făcut semne înaintea ei, cu care a amăgit pe cei ce au luat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat chipului ei, de vii s-au trimis aceştia doi în iezerul cel cu foc, care arde cu piatrăde pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia Celui ce şedea pe cal, care ieşea din gura Lui, şi toate păsările s-au săturat din cărnurile lor. Bine şi maiestos era Cel ce şedea pe cal şi armata Lui urma dupăDânsul.

Tot din Apocalipsă: „Şi am văzut cerul deschizându-se şi iatăieşea un cal alb şi Cel ce şedea pe el, credincios şi adevărat era, care întru dreptate judecă, şi dărăzboi cu fiara. Ochii Lui erau ca para focului şi pe capul Lui erau multe cununi cu nume scrise, pe care nimeni nu ştia săle citească, afarăde Cel ce şedea pe cal. Şi era îmbrăcat cu hainăvopsită cu sânge, fiindcăa fost omorât pe Cruce, şi Şi-a vărsat tot Preacuratul Său Sânge; şi Se cheamănumele Lui Cuvântul lui Dumnezeu, iar oastea Lui, care era îmbrăcatăcu haine albe preacurate, urma dupăDânsul, şezând călări pe cai albi. Din gura Celui ce şedea pe cal alb, ieşea o sabie cu douăascuţişuri, ca să biruiască pe neamuri” (care sunt dracii şi cei dintre oameni care i-au ascultat pe ei). Deci, cu aceştia a făcut război Fiul lui Dumnezeu, cu împăraţii pământului şi cu diavolul. Şi a fost prins diavolul, împreună cu Antihrist, care făcea minuni amăgitoare înaintea lui, şi cu acele minuni a amăgit pe toţi aceia care au primit pecetea diavolului şi s-au închinat icoanei lui, adică lui Antihrist. După uciderea lui Antihist şia slujitorilor lui, se va arăta Domnul nostru Iisus Hristos, adică va fi a doua venire a Fiului lui Dumnezeu, în care am nădăjduit şi nădăjduim că ne vom mântui.

Şi va fi a doua venire a Lui, după cum singur, în Evanghelia cea de la Matei, arată, zicând: „Precum fulgerul iese de la răsărit şi se aratăla apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

Dar, acum să spunem şi despre sfârşitul lumii, despre venirea lui Antihrist, cum are să se nască şi cum va împlini toată răutatea lui:

Domnul nostru Iisus Hristos, când a voit să vină pe pământ ca să mântuiască neamul omenesc, S-a născut din Preacurata Fecioara Măria, ce era de neam împărătesc şi arhieresc, după cum zic toţi Proorocii şi mărturisesc Sfintele Scripturile.

Asemenea şi de înşelătorul şi de prea răucredinciosul Antihrist, aşa mărturiseşte Sfânta Scriptură: că se va naşte din seminţia lui Dan, dintr-o femeie necurată şi prea spurcată şi va fi crescut în ascuns. Nu după cum zic unii, că însuşi diavolul se va întrupa, ci, va fi om ca toţi oamenii, dar având într-însul toată lucrarea satanei, după cum mărturiseşte Sfântul Ioan Damaschin. Şi se va tăia împrejur ca şi Hristos şi apostoli va aduna, spre a-i sluji lui la toate răutăţile, pe care le va face cu fermecătorii şi vrăjitorii (năluciri). Şi va iubi el neamul evreiesc şi multe minuni mincinoase va face înaintea lor, ca să înşele pe oamenii cei răi, încă şi pe cei sfinţi, de va fi cu putinţă.

Apoi, se va mândri contra lui Dumnezeu, socotind, ticălosul, că va împărăţi în veci. Şi va aduna draci, în chipul oamenilor, ca să-i pună stăpânitori asupra lucrurilor şi asupra poporului. Apoi, fiind pus împărat, va urî pe supuşii săi şi va striga, cu mare glas, către popoare: Cunoaşteţi, popoare, neamuri, seminţii şi limbi, puterea mea cea mare? Care împărat poate să se împotrivească mie şi care dintre împăraţi nu se va teme de mine? Priviţi la minunile mele şi vă înspăimântaţi! După aceea va muta munţii cu nălucirile lui, va umbla pe mare ca pe uscat, foc va coborî din cer, ziua o va preface în noapte şi noaptea o va preface în zi, şi, în sfârşit, va face toate câte i se va părea, ca să amăgească pe toţi. Însă toate câte va face, nu sunt adevărate, ci năluciri şi fermecătorii, pentru ca să înşele pe oameni. Şi îndată ce oamenii vor începe a crede lui şi se vor închina, cerul nu va mai ploua şi pământul nu va mai rodi. Marea se va împuţi şi toate fiarele din mare vor muri, râurile şi izvoarele, pâraiele şi fântânile şi toate bălţile vor seca şi toată verdeaţa se va usca. Iar fiarele cele sălbatice vor năvăli asupra oamenilor. Toate dobitoacele vor pieri, încă şi oamenii vor cădea pe uliţe leşinaţi, morţi de foame şi de sete. Mamele vor îmbrăţişa pe fiicele lor, şi vor cădea moarte amândouă, părinţii cu feciorii lor, fraţii cu surorile lor vor cădea murind împreună şi nu va fi cine să-i îngroape. Tot pământul se va umple de reaua putoare din trupurile cele moarte! Marea va vărsa afară valurile sale, ca nişte păcură împuţită. Atunci va fi foamete şi secetă mare în toată lumea, plângeri şi tânguiri, amar şi vai în toate locurile. Suspinele şi oftările inimilor vor prisosi, oamenii din vremea aceia vor ferici pe cei morţi, zicând: Fericiţi sunteţi voi, care n-aţi ajuns zilele noastre, acestea de pe urmă! Şi nu vor avea unde să fugă şi să se ascundă, că se va tulbura marea şi uscatul. Pentru aceasta ne-a zis nouă Domnul: Privegheaţi, neîncetat rugându-vă, ca să scăpaţi de necazuri.

Rea putoare în mare, rea putoare pe pământ, foamete, cutremur, în mare tulburare, pe pământ tulburare, înfricoşare în mare, înfricoşare pe pământ. Aurul cel mult, argintul şi hainele cele de mătase, cu nimic nu va folosi pe cineva în necazul acela, că toţi oamenii pe morţii cei îngropaţi îi vor ferici, mai înainte de a veni necazul cel mare, ce va fi pe pământ. Că atunci tot aurul şi argintul, aruncat fiind pe uliţe, nu va fi cine să-l ia pe el, fiindcă toate vor fi urâte şi toţi, din toate părţile, a fugi se vor strădui. Şi nicăieri nu va fi lor cu putinţă ca să se ascundă, căci împreună cu foamea şi cu setea, va fi frica de fiarele cele târâtoare şi de trupuri mâncătoare; din afară, cutremur va fi, iar dinăuntru frica. Toate uliţele vor fi pline de mortăciuni: în uliţă putoare, în casă putoare; în uliţă glas de plângere, în casă glas de plângere; în uliţă foame şi sete, în casă foame şi sete; în uliţă amar, în casă amar; fiecare, pe unul şi pe altul, cu plâgere îl va întâmpina şi toţi în mare strâmtoare vor fi, în zilele acelea prea cumplite. Iar oamenii, nemaiputând suferi unele ca acestea, cu mari glasuri vor striga: O, voi munţilor, cădeţi peste noi şi ne acoperiţi! Deschideţi-vă morminte şi ne primiţi pe noi! O, moarte, vino de ne scoate din atâtea nevoi grele şi din mâinile preacumplitului împărat, a acestui preapăgân!

Iar după sfârşitul acelor cumplite necazuri, îndată soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina sa şi stelele vor cădea şi puterile cerului se vor clătina. „Şi atunci se va arăta semnul Fiului Omului pe cer. Atunci vor plânge toate seminţiile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului, venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavămultă.” Iar cerul, ca o carte, se va învălui şi pămâtul se va mistui de foc pentru fărădelegile oamenilor şi, mai ales, pentru curvie, sodomie şi ucidere. Şi, făcându-se într-o clipă toate noi, va trimite Domnul pe îngerii Săi să trâmbiţeze cu glas mare, ca să adune pe aleşii Săi de la marginea pământului, de a căror trâmbiţare, cerul şi pământul şi toate cele dedesubt se vor cutremura şi se vor înspăimânta, şi toată firea cea omenească şi îngerească de groaza cea mare se va înfricoşa. Atunci, se vor vedea pogorându-se de sus toate cetele cele cereşti: Îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Stăpâniile, Începătoriile, Domniile, Puterile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, dimpreună cu toţi Sfinţii, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul şi pământul de slava Lui. Şi îndată, în acea cântare, se va arăta pe nori, ca un fulger, păşind, împăratul Slavei, Hristos Dumnezeu, Judecătorul viilor şi al morţilor, spre a Cărui întâmpinare se vor răpi toţi drepţii de pe pământ, alăturându-se la toate cetele îngereşti, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: „Şi noi, cei vii, care vom fi rămaşi, împreunăcu dânşii ne vom răpi în nori, întru întâmpinarea Domnului, în văzduh, şi aşa, pururea cu Domnul, vom fi.

Se va pogorî Domnul nostru Iisus Hristos, pe pământ, fiind lăudat de toate puterile îngereşti, şi de toţi cei drepţi slăvindu-Se, şi de Apostoli mărindu-Se, de Prooroci şi de Mucenici proslăvindu-Se. După aceasta vor aduce Sfinţii îngeri, înaintea înfricoşatului Judecător, pe fiul pierzării, adică pe satana şi pe Antihrist, dimpreună cu slujitorii lui şi se va arăta înşelăciunea lui, pe care, legându-i, îi va arunca în iezerul cel de foc (iad) unde se vor arde neîncetat, în vecii vecilor, satana şi Antihrist, cu toţi dracii şi slujitorii lor, adică: cu masonii, cu fermecătorii, cu necredincioşii jidovi, cu agarenii, cu păgânii şi cu toată mulţimea ereticilor celor ce au hulit şi s-au lepădat de dumnezeirea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, şi de Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, încă şi cu toţi creştinii cei păcătoşi şi nepocăiţi şi nemărturisiți la preot de păcatele lor cele rele şi spurcate.

Zosima Pascal Prodromit; Sfârșitul Omului cules din Sfintele Scripturi

Distribuie