Cuvânt de folos la Bobotează a Sfântului Antim Ivireanul

Cuvânt de învățătură la Bogoiavlenie (Bobotează) a Sfântului Antim Ivireanul

Luminat și cinstit au fost praznicul ce au trecut, al nașterii Domnului Hristos, blagosloviților creștini! Iar mai luminat și mai cinstit este acest de astăzi, căci acolo au arătat steaua pre Hristos, cum că s-au născut; iar aici mărturisește Tatăl din ceriu pre cel ce să botează, zicând: «acesta este fiul meu cel iubit, întru carele bine am voit». Acolo vrăjitorii cu darurile lor i s-au închinat ca unui Dumnezeu și împărat; iar aici îngerii cerești ca unui Dumnezeu adevărat și om desăvârșit îi slujesc; acolo era ca un prunc mic și înfășat și pus în iesle, iar aici ca un Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit să botează în apa Iordanului, pentru ca să să spele tot neamul omenesc din spurcăciunea păcatului celui strămoșesc; acolo îngerul cel mare Gavriil slujea cu cucerie, iar aicea și înainte mergătorul Ioan slujește taina. Deci dar cu cât sunt lucrurile praznicului de astăzi mai luminate, cu atâta sunt și mai mari decât ale praznicului ce au trecut.

Botezul nostru

Pentru aceasta dar de vreme ce să botează Hristos, să ne botezăm și noi; nu doară că nu suntem botezați cu sfântul botez, adică cu apă și cu duh, ci pentru că am întinat cu păcatele noastre sfântul botez, trebuie să ne spălăm cu lacrimile pocăinței, ca să ne facem curați, după cum zice proorocul Isaia; «lăsând vicleșugurile dintre inimile voastre și faptele cele rele de care să bucură vrăjmașul nostru diavolul»; și să ne îmbrăcăm cu noul Adam, cu Domnul nostru Iisus Hristos, după cum zice fericitul Pavel, pentru că să ne putem sui și noi la cer curați și luminați, ca și Hristos. Și câți am primit propovăduirea lui, de am și greșit, să alergăm, că ne va primi Hristos ca un bun și iubitorul de oameni. Botează-să Hristos, ca să să sfințească apele; botează-se Christos, ca să arate taina; mâna proorocului slujește, ca să boteze mâna Tatălui, adică pre Fiul și cuvântul lui Dumnezeu; om slujește și om să botează; însuși Ioan ca un rob slujește și Hristos ca un om se botează. Pentru aceasta dară și noi, ca niște robi adevărați și înțelepți, să slujim taina cu inimă curată, după cum zice proorocul David: «minte bună și credincioasă să avem, ca să pricepem taina drept». Și cine este credincios și drept, să alerge ca să auză ce zice David: <<Veniți (apropiați-vă) către dânsul (adică către Domnul) și vă luminați, și fețele voastre nu să vor rușina»; ca să să albească păcatele noastre ca zăpada, după cum zice Isaia. Și cine este credincios și temător de Dumnezeu, să mărească și să laude taina; că mărire ca aceasta primește Dumnezeu ca o tămâie cu bună mireasmă; iar cine este păgân și ispititorul de tainele noastre, să lipsească din biserică și să să depărteze, pentru ca să nu vie urgia lui Dumnezeu asupră-i, și să va bântui. Că și Moise, când s-a suit în muntele Sinai, ca să primească tablele legii ce i-au dat Dumnezeu, așa au poruncit: ca să nu să apropie de muntele acela nici o fiară sau vreun dobitoc; iar de să va apropia, să fie ucis cu pietre de mulțimea Jidovilor; asemenea este și acum, taină avem de serbăm și prăznuim, și vom să ne suim sus, nu cu trupul sau în munte, ca Moise, ci cu mintea, la mari și la înalte gânduri. Ci numai câți sunt credincioși să să apropie cu mintea, ca să priceapă taina praznicului de astăzi.

Viața lui Ioan Botezătorul

După nașterea Domnului Hristos, rămânând batjocorit și amăgit Irod-împăratul de vrăjitori, s-au mâniat foarte, și au trimis la Vitleem și în toate hotarele lui, de au junghiat 14 mii de coconi mici de câte 2 ani și mai jos; între care coconi era și cinstitul Ioan, prunc mic, în brațele maică-sa Elisaftei, și vrând ca să-l junghie și pre el, s-au desfăcut muntele din voia lui Dumnezeu și au trecut de ceea parte maică-sa cu dânsul, și îngerul lui Dumnezeu l-au luat de l-au dus în pustie, și-l hrănea acolo, până au venit în vârstă de s-au făcut de 33 de ani și 3 luni; a căruia hrană era vlăstarele copacilor și miere sălbatică. Și au venit cuvântul Domnului de i-au zis: să lase pustia și să meargă în părțile Iudeii, să propovăduiască noroadelor pocăință. Și acolo mergea mulțimea jidovimii de-și mărturisea păcatele lor și să boteza de la el în apa Iordanului; și-l întrebară pre el zicând: «au doară ești proorocul»? Iar el au zis: «nu sunt»; nu că doară nu era el proroc, ci nu l-au întrebat de este proroc, ci numai de este el proorocul acela de care au zis Moise: «că proroc va ridica vouă Domnul Dumnezeul vostru dintre frații voștri»; adică este să vie un proroc mare din neamul jidovesc, și socotea Jidovii cum că este Ioan proorocul acela, și pentru aceea îl întreba. Iar el le-au răspuns și le-au zis: <<nu sunt eu acela, ci este să vie după mine, a căruia nu sunt eu vrednic să dezleg curelele încălțămintelor lui», adică nu pot pricepe cum s-au născut, adevărat mai pre urmă s-au născut decât mine ca un om; iară ca un Dumnezeu ce este, mai înainte decât mine s-au născut în anii dumnezeirii; «și eu vă botez pre voi numai cu apă, iar el vă va boteza cu duh sfânt și cu foc; în mâna lui este lopata și vântură pleava de grâu»; adică este cunoscător de inimi ca un Dumnezeu și cunoaște pre cei păcătoși și pre cei drepți; deci pre cei păcătoși îi osândește în focul cel de veci, iar pre cei drepți îi adună la împărăția ceriului.

Iisus Hristos la Ioan Botezătorul

Și vorbind Ioan cu mulțimea Jidovilor, zise iară: «nu sunt eu cel ce socotiți, ci iată că vine». Și așa vorbind cu noroadele, sosi și Hristos, ca să să boteze; iar Ioan, dacă l-au văzut, zise către Jidovi: «iată mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii, acesta este Fiul lui Dumnezeu celui adevărat ce vă spuneam». Atunci au mers Hristos la Ioan și i-au zis! « Vino de mă botează, căci pentru aceasta am venit»: iar Ioan i-au zis: «Mie-îmi trebuie să mă botez de tine, sau să mărturisesc alt botez pentru numele tău, și tu vrei să te botez eu? Apa Iordanului, văzându-te, au fugit de frica ta înapoi, dar eu cum voiesc cuteza să te botez? De vreme ce Moise, văzătorul de Dumnezeu și marele prooroc, nu îndrăznea să vază fața ta, dară eu cum vreau să mă ating de sfântul tău creștet cu mâni-păcătoase? Iarba pământului sunt dară, cum mă vreau apropia de focul ce nesuferit? Tu mă sfințește, Doamne, tu mă botează, stăpâne tu mă curățește de tina păcatului, mântuitorule, că eu nu cutez, nici sunt vrednic să te botez.» Zise Hristos: «Ioane, lasă cuvintele acestea acum, că nu este vreme de a înmulți vorba, vremea purtării de grijă este; pentru aceasta m-am făcut om, pentru aceasta m-am îmbrăcat în trup, pentru aceasta m-am arătat sărac și m-am arătat smerit, pentru ca să împlinesc toată dreptatea; ci vino de mă botează, ca să să împlinească toată dreptatea; ci vino de mă botează, ca să să împlinească purtarea mea de grijă și toată plecăciunea mea». Atunci au apucat cinstitul Ioan și l-au botezat, și s-au pogorît duhul sfânt în chipul porumbului pre capul lui Hristos și glas din cer s-au auzit zicând cum că: acesta este Fiiul meu cel iubit, cu carele am purtat de grijă pentru mântuirea omenească. Și atunci au ieșit Hristos din râu botezat. Și cum că s-au botezat Hristos, așa ne învață dumnezeeștii evangheliști.

Iar încă avem la praznicul de astăzi câteva întrebări, care sunt trebuincioase a le ști: și întâi este, pentru ce Hristos, fiind fără de păcate, s-au botezat? a doua, pentruce s-au botezat în apa Iordanului și nu într-alt râu, a treia pentruce s-a pogorît duhul sfânt pre capul lui Hristos, și pentruce în chipul porumbului? a patra, câte botezuri sunt? a cincia, pentruce este botezul de apă și de duh? Aceste cinci întrebăciuni avem foarte de folos a le ști. Mai sunt și altele, ci noi le lăsăm, pentru lungimea vorbii; și vom zice numai pentru acestea foarte pre scurt.

Deci cîți v-ați adunat astăzi la sfânta biserică, pentru ca să prăznuiți praznicul, deschideți-vă ochii, nu numai ai trupului, ci și ai sufletului, pentru ca să pricepeți ce vom să zicem, că nu sunt lucruri lumești, ci este taină mare și înfricoșată, care s-au făcut pentru mântuirea omenească.

De ce s-a botezat Mântuitorul?

Întrebăciunea dintâi este: pentruce Hristos, fiind fără de păcate, s-au botezat? Zicem (la aceasta) că botezul este mântuirea păcatelor și curățenie de păcatul cel strămoșesc; iar Hristos, fiind fără de păcate, după cum zice proorocul Isaia: «că păcate n-au făcut, nici vicleșug în gura lui nu s-au aflat>>, pentru ce dar s-au botezat? Zicem la aceasta cum că sunt 4 stihii, dintre care s-au făcut omul și toată lumea, și iar între acele stihii va să să topească omul până la a doua venire a Domnului Hristos, dintru carele iar va să să închiage. Deci stihia cea dintâi și mai de treabă este vântul, că fără de resuflare nu poate trăi omul nici un ceas; a doua stihie și mai înaltă este focul, nu numai acest ce vedem cu ochii, și ne slujim cu dânsul, ci și focul cel din văzduh; a treia stihie este apa, și a patra stihie este pământul. Deci dintr-aceste 4 stihii este omul făcut; și pentru căci sunt alcătuirile trupului omenesc, era cu cale să să sfințească cu pogorârea Domnului. Deci vântul și focul s-au sfințit cu pogorârea cuvântului lui Dumnezeu; iar pământul s-au sfințit, când au născut trupește în peșteră; și să cădea să să sfințească și apa, de vreme ce este din cele 4 stihii, și într-alt chip nu să putea să să sfințească, de nu s-ar fi botezat Domnul trupește în Iordan, arătându-ne mai vârtos și taina cea mai mare a credinței noastre, și alta pentru ca să sfărame capetele șerpilor, adică ale dracilor ce era în apă, după cum zice David: „tu ai sdrobit capetele balaurilor în apă”

De ce s-a botezat Mântuitorul în Iordan?

A doua întrebăciune era: pentru ce s-au botezat Hristos în Iordan și nu într-alt râu? Zicem și la aceasta, că fiind râul acela sfințit decât alte râuri, pentru minunile ce s-au făcut într-însul, au mers și Hristos la acela; care minuni sunt acestea: întâi când au trecut Iisus Navi cu tot norodul jidovesc prin mijlocul apei și nu s-au udat nimeni, pentru că intrase 12 preoți de ținea chivotul pre spatele (umerile) lor, și apa să dedese (întorsese) înapoi din porunca dumnezeească, până au trecut tot norodul; a doua minune, când au lovit proorocul Ilie cu cojocul său apa, și s-au desfăcut, de au trecut el cu ucenicul său ca pre uscat; a treia minune, când s-au scăldat de 7 ori Neeman boiarul, sfetnicul împăratului dela Siria, după cuvântul proorocului Elisei și s-au tămăduit de bubele ce avea: a patra minune, pe vremea proorocului Elisei, mergând niște oameni să taie lemne de casă pre lângă țărmurile Iordanului, fiind și proorocul împreună cu dânșii, au căzut toporul unuia din coadă și s-au înecat în apă, iar Elisei, luând coada toporului și mergând la țărmurile apei, întinse coada spre apă și să puse în coadă; care minune închipuește sfântul botez, după cum scrie sfântul Ioan Damaschin la un tropariu al canonului dela înălțarea cinstitei cruci la a patra peasnă. Deci pentru aceste minuni s-au botezat Hristos într-acel râu.

De ce sa coborît Sf. Duh?

A treia întrebăciune este: pentruce s-au pogorît Duhul sfânt? Și zicem: când să boteza Hristos, s-au deschis ceriurile și au mărturisit Tatăl pre Fiul zicând: ”acesta este Fiiul meu cel iubit întru carele bine am voit”. Deci de vreme ce au mărturisit Tatăl, socotia Jidovii că pentru Ioan s-au făcut glasul acela, pentru că-l știia ca pre un prooroc și fiiu de prooroc sfânt, și pentru ca să nu zică norodul cum că lui Ioan îi zice fiiu iubit, pentru aceasta s-au pogorît duhul pre capul lui Hristos, de l-au arătat și l-au mărturisit Tatăl de sus.

De ce s-a coborît Sfântul Duh în chip de porumb?

Iar pentru ce s-au arătat duhul sfânt în chipul porumbului, să vă spui o istorie din Testamentul cel vechiu, măcar că o știți mai toți: Când au făcut Dumnezeu potopul și au șters tot faptul după fața pământului, din om până în dobitoc, s-au mântuit numai Noe cu toată casa lui, în corabia ce făcuse din porunca dumnezeească împreună cu dânsul era și din dobitoacele pământului și din pasările ceriului, după cum scrie mai pre larg la cartea Facerii. Iar după ce au încetat apa potopului, au trimis Noe din corabie pre corbul să vază ostoitu — s-au apa potopului, au ba? Iar el mergând și aflând stârvurile, s-au așezat pre ele și nu s-au mai întors înapoi să dea veste; și văzând Noe zăbava corbului, au trimis pre porumb, iar el fiind pasăre curată, n-au vrut să șează pre tină, ci au luat o ramură cu frunză de măslin în gură și o au dus în corabie, și așa au cunoscut Noe cum că s-au ostoit apa potopului. Deci pentru aceea s-au arătat și duhul sfânt în chip de porumb pre capul lui Hristos, arătând cum că s-au ostoit potopul păcatelor omenești, și alta că porumbul este întreg, adică fără de răutate, după cum zice Hristos la Sfânta Evanghelie: «făceți-vă înțelepti ca șerpii, și întregi ca porumbii».

Câte botezuri sunt?

A patra întrebăciune este cum că am zis: câte botezuri sunt? Și zicem că sunt opt, precum scrie și sfântul Ioan Damaschin Ia a-4-a carte a bogosloviei lui: 1) Botezul dintâi este al potopului, spre tăierea păcatului; 2) al doilea botez este al lui Moise, când au trecut pre Jidovi prin Marea Roșie; 3) al treilea botez este al legii, că de se spurcă cineva, până nu-și spală cu apă trupul și hainele, nu intră în tabără; 4) al patrulea botez este al lui Ioan, însă spre pocăință numai; 5) al cincilea botez este al lui Hristos, cu care ne-am botezat și noi creștinii; 6) al șaselea botez este al pocăinței și al lacrimilor, cu care curățim botezul cel dintâiu ce am întinat; 7) al șaptelea botez este al muceniei, care este și mai bun și mai cinstit, că nu se teme să să mai spurce cu păcate botezul acesta care l-au arătat îtâi Hristos, că și-au vărsat prea cinstit și scump sângele său pre cruce, și toți mucenicii cu acest botez s-au botezat și s-au învrednicit împărăției ceriului; 8) al optulea botez, cel mai de pre urmă, este al focului celui nestins ce va să muncească pre cei păcătoși, precum zice la un tropar al canonului de astăzi la a 6-a peasnă: «cu focul cel după urmă botează Hristos pre cei protivnici și neînțelegători de dumnezeirea lui».

De ce botezul este de apă și de spirit?

A cincea întrebăciune este: botezul pentru ce este de apă și de duh? Și zicem că, fiind om îndoit, adică cu trup și cu suflet, și fiind trupul simțitor, trebuește, când îl întinăm, să-l spălăm cu apă, că apa este simțitoare; iar sufletul, fiind făr de materie, duhul îl curăță, și-l luminează, și-l mântuește de păcate.

Aceste întrebăciuni avem la praznicul de astăzi, precum le-ați și auzit. Deci pentru aceasta trebuește, blagosloviților creștini, câți ne-am botezat în numele sfintei și Cinstitei Troițe, să ne ferim de toate lucrurile și faptele drăcești, ca să nu ne întinăm sfântul botez cu păcatele, nici să călcăm făgăduințele ce ne-am făgăduit lui Hristos.

Și pentru ca să primească Dumnezeu praznicile și sărbătorile noastre, trebuie să păzim poruncile lui, după cât ne-ar fi putința, și să purtăm grije pentru mântuirea noastră și pentru împărăția ceriului, căci acolo ne este lăcașul după cum zice fericitul Pavel: «petrecerea noastră în ceriuri este» (Filip cap. 3, stih 20). Să nu ne lunecăm cu firea spre lucruri acele deșarte ale lumii, pentru că sunt toate trecătoare și mincinoase; să ne ferim de ucidere, de curvii și de preacurvii, de beții și de apucări, să nu ținem pismă unul altuia, nici să ne vindem cu pâra unul pre altul, cu cruzie de inimă și cu nemilostivnicia, pentru ca să ne păgubim și să ne sărăcim unul pre altul, dupre cum vedem totdeauna că fac mulți, netemându-se nici de Dumnezeu, nici de păcat, nici își aduc aminte de moarte și de osândă; să numesc numai cu numele creștini, iar cu inima sunt departe de Dumnezeu, după cum zice Isaia: «și faptele lor nu sunt creștininești» (Isaia, cap. 19, stih 13); ci mai vârtos voiu zice că sunt drăcești, că numai diavolulul nu pohtește binele omului, este vrăjmaș și mincinos dinceput, după cum zice Hristos: să nu ne trufim întru inimile noastre, veri pentru ce bine am face, că ne vom pierde plata ostenelei.

Și în scurt, să ne ferim de toate lucrurile cele rele și necuviioase, carele ne vatămă la suflet, și se bucură vrăjmașul nostru, diavolul, de ele; ci numai să pohtim pururi să facem fapte bune și plăcute lui Dumnzeu, pentru că rămân făr de moarte, Șl vom lua plată la ceriuri pentru ele. Să alergăm la sfintele beserici, de nu în toate zilele pentru multe neputințe și nevoi ale noastre ce ne vin totdeauna din valurile lumii, măcar Duminicile și sărbătorile; căci că pentru aceasta s-au rânduit aceste sfinte zile: una, ca să ne odihnim și noi dobitoacele noastre, de trude și ostenele ce facem peste toată săptămâna; a doua, pentru ca să mulțămim și să dăm laudă lui Dumnezeu pentru multele și nespusele facerile de bine ce au arătat cătră noi și ne arată totdeauna, și ne ține și ne chivernosește ca un milostiv; a treia să auzim cântările și slujbele celea ce să fac pentru folosul cel sufletesc; că precum nu poate trăi trupul omului făr de hrană simțitoare , așa și sufletul nu poate trăi făr de hrana ce duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu, după cum zice Hristos la Evanghelie: «nu e numai cu păine va frăi omul, ci cu tot cuvântul carele iese din gura Iui Dumnezeu» (Matei, cap 4, stih 4).

Iar nu să mergem pe la hore, și pe la jocuri, și pe la cârciume, dupre cum ne este obiceiul, că în loc de a ne folosi, ne păgubim și sufletște și trupește. Iar de ne trebuie să ne adunăm pre la hore ca să privim, mai bună horă decât aceasta a besericii și mai frumoasă priveală și mai cuvioasă adunare nu socotesc , nici cunosc a fi alta decât aceasta, că afară din mulțimea oamenilor ce s-au adunat, vedem cu ochii noștri pre domnul nostru Iisus Hristos, ca un împărat vecinic, pre cinstita Maică-sa, pre sfinții îngeri, pre apostoli, pre mucenici și pre toți sfinții; iar cu urechile auzim faptele și lucrurile cele minunate ce au făcut pre pământ și ne bucurăm și sufletește și trupește, că nu păgubim nimic, ci mai vârtos câștigăm sfințenie și milă dela Dumnezeu! Și când ieșim dela beserică, să nu ieșim deșărți, ci să facem cum face ariciul, că după ce merge la vie, întâi să satură el de struguri, și apoi scutură vița de cad broboanele jos și să tăvălește pre dânsele de se înfig (roboanele) în ghimpii lui și duce și puilor, și așa să ducem și noi fieștecine pre la casele noastre copiilor și celor ce n-au mers la beserică din cuvintele ce am auzit la Sfânta Evanghelie și dintr-alte cărți, ca să-i hrănim și pre dânșii cu hrana cea sufletească; și după aceea să ne păzim mintea și cugetele cele viclene, și trupurile noastre să le ferim de toate spurcăciunile.

Să avem dragoste cătră toți, să facem milostenie la săraci, să iubim pre cei streini, să căutăm pre cei bolnavi, și pre cei din închisori să-i cercetăm, să, să facem bine vrăjmașilor noștri, după cum ne învață Hristos, să avem răbdare la nevoi și la scârbe, să ne supunem celor mai mari, domnilor și stăpânilor noștri, să ne cucerim cu cuviință duhovnicilor noștri, și preoților, și călugărilor, că așa place lui Dumnezeu. Și acestea toate păzindu-le și făcându-le, să avem nădejde bună și făr de îndoială cătră Dumnezeu, că aici întru această vieață bună și făr de întristare, iar în cea viitoare ne va pune în numărul celor drepți, ca să ne bucurăm în veci nesfârșiți întru acea fericire, lăudând și binecuvântând numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, a căruia este mărirea și ținerea în veci, amin.

Sfântul Antim Ivireanul; Predici – 28 de omilii la diferite sărbători duhovnicești