Cuvânt din Pateric despre milostenie

Cuvânt din Pateric despre milostenie. Povestit-a oarecare din părinți că era un dregător care, trimis cu o solie împărătească, a găsit pe cale un mort, sărac, zăcând gol. Și, făcându-i-se milă, a zis slugii sale: „Ia calul și mergi puțin mai înainte„. Iar acela, pogorându-se, s-a dezbrăcat de una din hainele sale și a pus-o peste acel mort și s-a dus. Apoi, după puțină vreme, trimis fiind tot cu o solie și ieșind afară din cetate, a căzut de pe cal și i s-a frânt piciorul. Și a fost dus la casa sa unde, se lupta cu mari chinuri, și doctorii îl cercetau pe el. Iar după ce au trecut cinci zile, i s-a înnegrit piciorul. Și, văzând aceasta, doctorii au hotărât să-i taie piciorul a doua zi, ca să nu-i putrezească și trupul. De aceasta aflând dregătorul, se întrista foarte și plângea, și de mâhnire nici nu putea să doarmă, ci și noaptea stătea treaz.

Deci, luminând candela, a văzut la miezul nopții, că un om se pogora pe fereastra cea de sus și veni la dânsul; și stând lângă dânsul, i-a zis:

— De ce plângi și de ce te necăjești?

— Cum să nu plâng, că mi s-a frânt piciorul și mâine vin doctorii să-l taie?

— Arată-mi piciorul tău.

Și arătându-l, cel ce s-a arătat l-a uns și i-a zis:

— Scoală și umblă!

— Nu pot, că este frânt!

— Sprijinește-te de mine.

Și, sprijinindu-se, s-a sculat și a mers sănătos. Apoi a zis cel ce s-a arătat:

–  Iată, te-ai făcut sănătos. Deci, culcându-te, odihnește-te și nu te mai necăji.

Încă și pentru milostenie i-a spus câteva cuvinte, zicând că a spus Domnul: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui„. Și „cu milă este judecata la cel ce a făcut milă ” și altele ca acestea. Apoi a zis:

— Mântuiește-te!

– Te duci?

— Ce mai voiești, dacă te-ai vindecat?

— Pentru Dumnezeu, spune cine ești?

— Caută la mine. Și, după ce a privit, acela a zis: Cunoști haina aceasta pe care o port?

— Da, a mea este.

— Eu sunt cel pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum, și mi-ai dat haina ta. Și m-a trimis Dumnezeu ca să te vindec. Deci, mulțumește totdeauna lui Dumnezeu.

Și, acestea zicând, a ieșit iarăși pe fereastra aceea, prin care a intrat. Iar dregătorul nu a încetat, mulțumind lui Dumnezeu, să dea din destul săracilor din cele ce avea.

din cartea: Fapte de milostenie