Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Cuvânt pentru Anul Nou al părintelui Ilie Cleopa

Distribuie

Dar vreau să vă spun că, începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viața, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpânește cine știe de când și să punem în locul Iui o virtute. Să iertăm greșelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toți, să începem Anul Nou cu inima curată și cu credință în Dumnezeu. Să nu începem la crâșmă cu beție, cu fluiere, cu câte și mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineață, așa o să-ți meargă tot timpul!

Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe fața pământului! Iată cum știu oamenii să mulțumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viață. Dar vine moartea la om și-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ți-o veni ceasul, te ia și te duce. Ai vrea să te rogi: „Doamne, mai dă-mi un minut!” Dar nu-ți mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ți-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepți, să te pocăiești, să plângi, să te rogi! Ți-a dat atâția ani de viață și n-ai avut nici o grijă. Și atunci vei vedea că nu mai este pocăință în timpul morții.

Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu că n-am făcut nimic bun și să-I mulțumim că ne-a ajutat cu mila și cu îndurarea Lui să trecem iarăși 365 de zile și să ajungem până azi.

Toți trebuie să mulțumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viața și ființele și toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să mulțumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!

Așteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împărații. Unde sunt împărățiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împărații de care se cutremura lumea? Unde sunt cetățile? Unde sunt orașele? Unde-i orașul Pompei și unde este Cartagina și orașele vechi care s-au dărâmat de cutremur?

Unde sunt cetățile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învățați? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru și ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ și pulbere s-au făcut. Așa-i dreptatea lui Dumnezeu și vai de noi și de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpărați vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 16).

Vom cere să mai trăim un minut și n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viața aceasta și ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! În toată ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori (Psalm 102, 15). I-a spus Dumnezeu lui Isaia, pentru toți: Tot trupul este iarbă și slava omului ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba și floarea ei a căzut. Și iarăși zice Duhul Sfânt în psalmi: Zilele lui ca umbra trec; că s-au stins ca fumul zilele mele. Și iarăși: Anii lor ca pânza unui păianjen s-au socotit; și iarăși: Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat.

Pentru cine vorbește aici Duhul Sfânt? Pentru noi! Să avem urechi, să nu fim surzi. Să nu ne astupăm urechile, că visuri suntem sub soare. Oricine ar fi, praf și pulbere este! Nimic nu rămâne veșnic pe pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremura lumea până ieri? Du-te și vezi-i în gheenă, cum îi muncesc dracii. Du-te și întreabă-i acolo: „Cu ce v-ați ales din viața aceasta?” Unde a rămas stăpânirea, unde știința, unde puterea popoarelor? I-a luat moartea, după dreptate, și-i ține în legături până în ziua Judecății de Apoi.

Împăratul Alexandru Macedon era mare filosof; învățase filosofia despre suflet și moarte de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel, opt ani de zile. Și tot îl cinsteau ai lui, dar el avea cuvântul acela: „Dacă-i moarte, nu-i nimic!”

Dar odată, tot îl lăudau:

— Măria ta, cât stăpânești! Cât de mare ești!…

— Măi, dacă credeți că am stăpânire, veniți cu mine la malul mării (și marea era tulbure în ziua aceea. Vărsa valuri și se agita). Uite, ca să vedeți ce putere am: Mare, îți poruncesc să stai pe loc!

Dar marea zvârlea valuri peste el.

– Ați văzut? Ați zis că am putere! Ați spus că eu împărățesc. Un val de apă tot acum mă îneacă. Nu a ascultat deloc de mine. Cum ziceți că am putere, dacă un val de apă nu ascultă de mine?

El era om care cunoștea că omul nu poate nimic fără Dumnezeu!

Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:

— Măria ta, din ce să-ți facem mormântul? Din marmură? Din aur? Din pietre scumpe de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au spus. Iar el le-a răspuns:

— Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceți mormântul meu din aur și din alte pietre scumpe, ci să-mi faceți mormântul și sicriul de granit. Să nu cumva să mă îmbrăcați în haine aurite, ci simplu, ca un simplu om. Și să lăsați la sicriu două găuri: una în stânga și alta în dreapta.

— Dar de ce asta?

— Pe acolo să-mi scoateți mâinile goale, ca să vadă toți că nimic n-am luat cu mine după moarte.

Să veghem cum petrecem timpul înaintea Domnului. Căci negreșit vom muri și ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă și ce-am gândit și ce-am lucrat.

Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulțumim Preasfintei Treimi și Preacuratei Maicii Domnului, care mijlocește pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun și să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creștinește. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!

Arhim. Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 9

Distribuie