Cuvinte duhovnicesti despre post
Distribuie

Cuvinte duhovnicești despre post ale părintelui Ilie Cleopa

Iubiți credincioși, să mai vorbim de post, căci de el n-am mai vorbit cât trebuie. Ce zic creștinii din ziua de azi? „Ce atâta post?” Ce zice cel slab în credință? „Mă tem că voi muri de atâta post, am să-mi scurtez viața”. El se teme că va muri, că va scădea la kilograme. „Dacă am să mănânc de post, am să scad atâtea kilograme în postul acesta”.

Dar oare mântuirea stă în a pune pe tine mereu kilograme, să fii greu la cântar? Dar ce zice celălalt necredincios, care nu se teme numai de aceasta, ci nici nu crede? El zice: „Postul nu e poruncă, căci s-a scris, că nu ce bagă în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură”. Așa zic sectarii și rătăciții și oamenii ușuratici, oamenii ce se răzvrătesc împotriva adevărului.

Dar te întreb: nu-i poruncă postul? Cine ți-a spus că nu-i poruncă? Și cine altul ți-a spus că nu-i porunca cea mai veche decât toate, decât numai satana, care urăște postul? Care poruncă credeți că e mai veche decât postul? Niciuna. Pentru ce a fost scos tot neamul omenesc din rai? Oare nu pentru că n-a postit? Căci a zis Dumnezeu către strămoșii noștri Adam și Eva: Adame, din toți pomii raiului ai să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci.

Deci i-a dat Prea Bunul Dumnezeu lui Adam poruncă să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Așadar, postul e cea dintâi poruncă a lui Dumnezeu. Căci ce înseamnă porunca „să nu mănânci”, decât că l-a oprit de la o mâncare; i-a dat să postească?

Postul este maica sănătății. Auzi ce spune în Hexaimeron (Cuv. 4), marele Vasile: „Bucatele cele grase și bucatele cele de multe feluri neputând să le mistuie stomacul, multe boli au adus în lume. Iar înfrânării și postului pururea îi urmează sănătatea”.

Du-te la doctor să te învețe postul. Ai mâncat carne, care-i plină de toxine, ai mâncat mâncăruri grase, ți-ai stricat ficatul și stomacul și mintea și sufletul. Pentru ce? Pentru că n-ai mâncat rațional, ca un om, ci te-ai lăcomit ca un dobitoc și mai rău ca el. Ce ți se întâmplă acum? Păcatul te trimite la doctor. Auzi ce spune prea înțeleptul Isus Sirah: Dumnezeu i-a dat și doctorului știința, iar omul înțelept nu se va sminti de doctor. Dar să știe una ca aceasta: că cel ce mânie pe Făcătorul său, va cădea în mâinile doctorului (Sir. 38, 4).

Ai auzit de ce ajungem la doctor: pentru păcatele noastre. L-am mâniat pe Dumnezeu și ne trimite la un doctor să ne taie, să ne opereze, să ne scoată dinții, să ne facă toate necazurile. De ce? Că am supărat pe Doctorul Cel Mare din cer.

Dar nu există mai mare doctorie pentru trup ca postul. Cel mai mare doctor al trupului este postul, numai să ținem postul cu măsură, cum spune marele Vasile. Iar măsura înfrânării și a postului se ia după măsura puterii trupului. Cea mai mare doctorie pentru toată omenirea este postul, căci Dumnezeu nu l-a pus degeaba. Mâncarea de post e mai ușoară și cea mai sănătoasă. Dar ție nu-ți place mâncarea de post. Și știi de ce? Pentru că e stomacul îmbuibat cu alte mâncări.

Dar când nu ți-o plăcea ceva de post, fă ca cel din Pateric, care pusese de gând să postească până la ceasul al nouălea (3 după amiază), dar atuncea nu-i plăcea. Și și-a zis atunci: „Te las să mai rabzi vreo trei ceasuri”. După trecerea acestora, i se părea că-i e foame, dar a zis: „Mai stai trei ceasuri”. Și seara cele ce i se păruseră mai devreme că n-au gust, i se părură cozonac.

Nu mânca o zi-două și când vei mânca, mănâncă puțin să nu te saturi. Vei vedea că ai să mănânci și vreascuri. Pâine goală și cu apă ți se va părea că-i cozonac. Căci pricina pentru care nai gust de mâncare este îmbuibarea, fiindcă zice Sfântul Nicodim Aghioritul: „Una din pedepsele lui Dumnezeu pentru cel lacom cu pântecele este că pierde gustul mâncării”.

De ce n-are gust de mâncare? Fiindcă a încărcat stomacul peste măsură, a stricat râșnița stomacului și s-a îmbuibat. Cel ce postește știe ce spun; lui îi pare mămăliga cu ceapă sau cu usturoi sau cu murături, când o mănâncă seara, ca un cozonac. N-ați pățit așa ceva? Când postești e bună mâncarea, de aceea când n-ai gust de mâncare, ia postul în ajutor și te faci doctor pentru stomacul tău, căci când vei mânca cu plăcere mâncarea cea mai ușoară, te-ai făcut sănătos.

Dar cel mai mulțumit e altcineva: e sufletul. Ce spune Sfântul Teofan Zăvorâtul? „N-ajută nici o doctorie trupul, cât îi ajută mulțumirea sufletului”. Când ți-ai mulțumit conștiința și ești în pace cu toți, postești cu plăcere și n-ai nici o supărare. Mulțumirea sufletească te întărește ca să fii sănătos și cu o bucățică de pâine și apă și în același timp să fii ușor la minte și la trup. Îi vei întrece și pe cei ce stau numai cu cârnați și cu carne dinainte. Pentru că nu se întărește inima omului cu mâncare, ci cu harul. Ce spune Apostolul? Bine este a se întări inimile voastre cu darul, iar nu cu mâncărurile (Evrei 13, 9). Tăria cea din mâncări e pătimașă și plină de toată spurcăciunea, iar tăria cea din duh îi aduce omului sănătate, liniște și fericirea veșnică și vremelnică.

Ați auzit de proorocul Daniil și de cei trei tineri din Vavilon, aflați în robie? Erau de neam împărătesc din Ierusalim, oameni gingași, crescuți în palate pe timpul regelui Ioachim. Dar au fost în robie în Vavilon și fiindcă erau tineri și frumoși și înțelepți, i-au pus la curtea împăratului Nabucodonosor mai mari peste toți haldeii și filosofii de atunci, iar pe Daniil, mare sfetnic al lui Nabucodonosor. Acest împărat era un bici pus de Dumnezeu spre bătaia multor popoare ale pământului; el stăpânea 127 de țări și era închinător la idoli. La masa lui erau cărnurile cele mai bune și băuturile cele mai alese, ca unul ce era cel mai mare împărat de pe fața pământului (Daniel 4, 19).

Și când i-au adus pe acești tineri la palat și a poruncit împăratul să-i hrănească de la masa lui, ei au spus că nu mănâncă carne și mai bine vor muri decât să mănânce cele jertfite la idoli.

Iar mai-marele famenilor le-a spus: „Iată, dacă nu veți mânca bucate și carne de la masa împăratului, veți slăbi și împăratul va înțelege pricina și îmi va tăia capul și mie și vouă”. Iar ei au răspuns: „Dă celorlalți tineri câți are împăratul cărnuri și băuturi de la masa lui, iar noi zece zice vom mânca fructe și semințe și apoi să ne pui față în față cu aceia, să vedem dacă ei vor fi mai frumoși pentru că mănâncă bucate alese și cărnuri, și noi mai slabi pentru că ne hrănim cu semințe și fructe”.

Și s-a făcut așa. Iar când i-a scos în fața împăratului, erau mult mai frumoși decât ceilalți, așa cum auziți în fiecare zi la rugăciunea colivei: „Care pe cei trei tineri și pe Daniil care se hrăneau cu semințe, i-ai arătat mai frumoși decât pe cei ce se hrăneau cu multe desfătări”.

Dar de ce erau mai frumoși? Pentru că nu și-au întărit inima cu carne și băuturi, și au întărit-o cu Duhul lui Dumnezeu, cu rugăciunea și cu curăția vieții lor. Și a zis împăratul să rămână lângă el, și ei au rămas și știți minunile pe care le-au făcut. Căci Daniil a fost aruncat în groapa cu lei de două ori și a rămas nevătămat, iar cei trei tineri au stat în cuptorul cel ars de șapte ori și nu i-a atins para focului care se revărsase afară din cuptor de 49 de coți. Ei stăteau în cuptorul cel de foc ca în duh de rouă și slăveau pe Sfânta Treime. De ce? Pentru că postul și rugăciunea i-a scăpat pe ei de foc, iar Daniil cu postul și rugăciunea a astupat gura leilor.

Postul face mari minuni. A făcut în trecut și va face în vecii vecilor. El nu ne lasă să slăbănogim când postim. Să nu credeți că aceasta-i totul, să mâncăm bine și să bem bine până murim. Asta e deviza epicurienilor, a filozofilor aceia care aveau ca Dumnezeu pântecele.

Acela pe care-l doare stomacul sau n-are gust de mâncare, acela nu-i bolnav trupește, ci sufletește. N-a postit și boala i-a venit de prea multă mâncare. Acesta n-are nici o dezlegare de la Dumnezeu. Deci Biserica dezleagă în cazuri cu totul excepționale, în cazuri cu totul de nevoie, când cineva s-a uscat de vreo boală și-l întoarce altul de pe o parte pe cealaltă. Acela poate să dezlege, dar până când? Până se va întări și atunci iarăși să ia postul. Nu dezleagă așa de ușor Biserica, dar cum am auzit că se întâmplă pe la țară, că-i dă voie preotul să postească o săptămână și îi împărtășește. Apoi iar dezlegare și iar mâncare de dulce. Aceasta nu se poate; nici arhiereii, nici sinodul, nimenea nu poate dezlega posturile din biserică.

Noi trebuie să ținem cu mare sfințenie predania celor patru posturi, a miercurii și a vinerii și ferice de creștinii care țin și lunea. Că lunea-i pentru sănătate și pentru îngerii păzitori.

Frați creștini, înainte de a termina predica aceasta, am să vă mai spun ceva. Nu vă puneți nădejdea numai în mâncare. Căci vai de noi și de noi: dacă nu postim de bună voie, va voi Dumnezeu să postim fără de voie, fie aici pe pământ, fie acolo în gheenă unde bogatul cel nemilostiv își dorea măcar un vârf de deget înmuiat în apă. Să ne ferească Dumnezeu pe toți de aceasta! Să postim din dragoste și din convingere.

Postul există și a existat la toate popoarele lumii, și la chinezi și la indieni și la toate popoarele semite. Că originea postului e foarte veche, e de la începutul lumii și toate popoarele au crezut că trebuie să postească. Cu atât mai mult noi creștinii trebuie să postim.

Dar noi creștinii nu postim ca fachirii sau ca yoghinii indieni, nici ca bonzii din Japonia sau ca budiștii din China. Nu postim postul acela exagerat de luni de zile. Aceia nu mănâncă până nu taie carne din ei și nu mai curge sânge, ca să intre în nirvana – raiul lor și al lui Brahma. Noi postim așa cum se învață Biserica, cu măsură. Mâncăm o dată sau de două ori pe zi. La început și dacă ești prea slab, mănâncă și de 3 ori, dar nu strica postul și nu mânca de dulce.

Să postească omul cu toate cele cinci simțuri, dar să postească și inima lui de răutate, să fie cu nerăutate. Acesta este postul duhovnicesc. Pe lângă acesta, dacă vrei ca postul să te ridice la cer, trebuie să-l însoțești cu rugăciune și cu milostenie. Când postești, ceea ce nu mănânci în ziua aceea, dacă poți dă la săraci.

Vine o babă și spune: „Eu postesc, părinte, dar în ziua aceea nu dau nimic din casă, că am auzit că-i rău lucrul acesta”. Auzi ce-o învață dracul, că e rău să dea când postește, iar Sfânta Carte spune invers: când postești, pâinea pe care n-o mănânci, să o dai la săraci în ziua aceea. În ziua în care postești, mai mult să faci milostenie. Pe ea a învățat-o altă babă ca, atunci când postește, să nu dea ceva din casă, că-i face farmece. Auzi ce credință greșită și rea!

Nu-i adevărat, mai cu seamă când postești, să faci bine și cât nu mănânci tu, să dai la altul, să îndulcești pe altul care-i mai sărac decât tine și care ar vrea să mănânce și n-are ce. E o obișnuință rea și vicleană, să nu dai din casă când postești. Cine a spus, care Evanghelie, care prooroc, care apostol, care din sfinți a învățat așa? Dar vreo babă zăpăcită pe care a învățat-o alta și așa mai departe. Asemenea tradiții nu sunt deloc în duhul Bisericii.

Când postești să faci milostenie și când nu postești, iarăși să faci. Noi creștinii trebuie să ținem posturile predate de Biserica lui Hristos în măsura în care putem. Pentru cel prea bolnav și slab, postul se dezleagă, dar cum am zis, întâi să aibă grijă să se spovedească și să se împărtășească cu Sfintele Taine și să se unească cu Hristos. Și dacă-i prea slab cu trupul, îl dezleagă duhovnicul, dar întâi să aibă grijă de suflet. Se poate întâmpla ca prin Sfânta Împărtășanie sau prin Sfântul Maslu sau prin alte rugăciuni să se facă sănătos chiar și fără dezlegare de post.

Să țineți cu mare grijă predaniile Bisericii și posturile, că nimenea nu are putere de a dezlega de la sine. Dacă zice cineva că dezleagă, fiecare dezleagă pe socoteala lui. Noi nu putem învăța aceasta, că n-am învățat nicăieri să putem dezlega sfintele posturi.

Să postim deci și de bucate și de gânduri păcătoase, să postim cu ochii, cu mâinile și cu toate simțurile și să ne ajute Mântuitorul ca prin acest post trupesc și duhovnicesc să ne apropiem mai mult de El. Amin!

Ilie Cleopa, Ne vorbește părintele Cleopa vol. 13

Distribuie
2 comentarii la „Cuvinte duhovnicești despre post”
  1. În cazul în care alăptezi un prunc cum faci cu postul?
    Desigur nu mor de foame dacă nu mănânc carne sau lactate dar vreau pentru copil ce e mai bine…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *