Diavolul cel urâtor de bine, deși totdeauna era biruit de viteazul ostaș al lui Hristos, Luca, se ispitea încă să ridice război asupra lui și, vrând să-i facă supărare și împiedicare, a scornit prin meșteșugirile sale un lucru ca acesta: de la un sat de aproape, prin îndemnarea vicleanului, au venit trei femei plângând, care, căzând la picioarele lui, și-au mărturisit păcatele lor cele grele, rugându-l pe sfântul să le tămăduiască sufletele cu sfatul cel bun și prin rugăciunea sa. Iar el se întorcea de Ia dânsele și se lepăda cu totul, trimițându-le la preoți, el nefiind preot, ci monah. Însă, chiar nevrând el să le asculte, i s-au umplut urechile de povestirile cele rele ale păcatelor femeilor.
Deci, ducându-se ele, îndată vrăjmașul care rănește la inimă pe cei drepți, s-a sculat asupra sfântului prin gânduri necurate și a ridicat războiul păcatelor în mădularele lui cele chinuite. Dar sfântul, înțelegând meșteșugul diavolului, s-a înarmat împotriva lui cu arma rugăciunii, stând trei zile într-un loc, și a biruit războiul aceluia. Apoi, prin ploaie de lacrimi, a stins văpaia cea cumplită a poftei și a sfărâmat capul șarpelui cu ajutorul lui Dumnezeu.
După rugăciunea cea de trei zile, slăbindu-i desăvârșit trupul, a adormit puțin și a văzut în vis, stând înaintea lui, îngerul, în chip de tânăr frumos, ținând în mâini o undiță pe care a aruncat-o în gura lui. Și i s-a părut fericitului Luca că a înghițit undița și că a ajuns până la cele dinlăuntru ale lui. După aceasta, tânărul ce i se arătase a scos undița dintr-însul și a tras o parte de trup sângerată, pe care a aruncat-o și a zis: „Îndrăznește, nu te teme”. Deșteptându-se îndată din somn, a cunoscut că l-a izbăvit Domnul de patima cea trupească a păcatului și mulțumea Mântuitorului, Izbăvitorul său.
din cartea: Biruință asupra desfrânării
[…] Am văzut preoți bătrâni batjocoriți de draci, care în vremea praznicelor dădeau binecuvântare unor tineri, care nu erau sub ascultarea lor, să dezlege la vin și la celelalte. Dacă ei (aceia care dau binecuvântare) au bună mărturie în Domnul, atunci putem să dezlegăm puțin cu încuviințarea lor, dar dacă ei sunt nepăsători, nu trebuie să luăm aminte la binecuvântarea lor, mai ales atunci când încă ne luptăm cu focul poftei trupești. […]