Sunt gata (Romani 1, 15; Faptele Apostolilor 21, 3)
Gata de slujire, gata de suferință, gata de moarte: iată pentru ce se pregătea Apostolul Pavel! Să dea Dumnezeu să ne arătăm și noi la fel pregătiți pentru toate câte alcătuiesc voia lui Dumnezeu privitoare la noi! Convertirea lui Pavel a fost deplină, fără întoarcere. În el nu era nici urmă de șovăială, nu cerea sfatul oamenilor, nu căuta încuviințarea lor, nu se târguia cu propria conștiință, nu rămânea nehotărât în pragul datoriei. Nevoința vieții se întindea înaintea lui, și el, ieșindu-i în întâmpinare cu neclintire, a spus: „Sunt gata!” N-a fost ușor să intre în inima lumii păgâne ca să se lupte nemijlocit cu păgânătatea, însă, fără a sta în cumpănă nici o clipă în fața nevoinței acesteia, Pavel a spus: Cât despre mine, sunt gata să vă vestesc Evanghelia și vouă, celor din Roma (Romani 1, 15), și a fost la fel de gata să ducă la îndeplinire orice altceva pentru a împlini voia lui Dumnezeu.
Ierusalimul era atunci loc de caznă pentru sfinții următori ai lui Hristos; acolo îi pândea negreșit primejdia — și totuși, Pavel era gata să moară în Ierusalim (v. Faptele Apostolilor 21, 13), iar atunci când s-a aflat față în față cu moartea s-a arătat gata să se jertfească pentru convingerile sale. Cea mai înaltă trăsătură de caracter a Apostolului Pavel este tocmai această hotărâre de a ieși neabătut în întâmpinarea oricărei datorii, fie că era vorba de suferință, fie că era vorba chiar și de moarte.
Să dea Dumnezeu fiecăruia o asemenea hotărâre! Dă-mi, Doamne, si mie să năzuiesc cu bucurie acolo unde îmi vei porunci Tu și să împlinesc neabătut voia Ta, fără să-mi slăbească vreodată râvna, dă-mi să ascult de Tine din toată inima, iar când va veni ceasul morții, dă-mi să fiu pregătit să las tot ce-mi este drag în mâinile Tale și, năzuind spre Tine din toată inima, să-mi încredințez dragostei Tale sufletul!
din cartea: Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu