Odată m-am gândit și eu că Sfinții Părinți, când au primit în dar harul, l-au păstrat întreaga viață. Însă aici se spune să nu nădăjduim la aceasta. Domnul dă fiecărui credincios râvnitor harul în dar, însă cere sufletului să lepede conștient, în mod absolut, răul și să se întoarcă cu totul spre bine – înspre Domnul. Să lepede răul în chip conștient!
Răul trebuie biruit cu pace și liniște, cu gânduri liniștite și pașnice. De aceea ni se și întâmplă multe necazuri și suferințe de-a lungul vieții. Sfiții Părinți spun că, dacă nu ne smerim singuri, Domnul nu va conteni să ne smerească.
Adeseori va da peste noi un necaz care ne aduce multe dureri – până ce nu vom învăța să-l biruim prin pace și liniște și să nu îi dăm însemnătate. De aceea, cei ce-L iubesc pe Domnul trec prin multe greutăți. Mai mult, și cei mai apropiați ai noștri se întâmplă câteodată să ne disprețuiască, să ne respingă. Trebuie să îi înțelegem cu pace și deplină înțelegere, să nu-i osândim niciodată!
Pentru că noi toți suntem aici în luptă, toți acești semeni ai noștri, de un sânge cu noi, apropiați și îndepărtați, toți suntem în aceeași luptă! Să înțelegem că, atunci când și noi am fost în situația lor, poate că am fost mai răi în purtarea noastră (decât sunt ei față de semeni), de aceea trebuie să ne smerim.
După aceasta vom ști cât de mult ne iubește Domnul: dacă El ne dă încercări grele și avem multe necazuri în viață! Sfinții Părinți spun: „Dacă vezi că ai pace netulburată, ai grijă că nu ești pe calea cea bună!” Îl faci, așadar, cumva vrăjmașului pe voie; el nu se atinge de tine pentru că te are în puterea sa. De petreci bine și n-ai multe ispite, înseamnă că el te ține, iar tu nici nu înțelegi că ești în puterea lui.
Starețul Tadei de la mănăstirea Vitovnița; Pace și bucurie în Duhul Sfânt
Si nu ne lasa pe noi in ispita” este forma corecta cei care merg la biserica stiu! Articolul e f bn formulat!
Cateodata debitati niste prostii imposibil de digerat de catre oamenii normali. Pai cum vine asta,io incerc de cand ma stiu sa ma izolez de lume ca sa am liniste si stres cat mai putin si cand ajung la oarecare liniste sufleteasca,ar trebui sa ma supar ca nu am necazuri,sau ispite ,cum le numiti voi,desteptilor! Un om care are necazuri-,,ispite”-,nu se mai roaga la fel de profund ca unul care este lipsit de stresul necazurilor.Da nu mai are rost sa-mi bat capul cu toate prostiile,toata lumea se roaga la Dumnezeu sa aibe liniste sufleteasca-isihie ,cum se mai numeste,chiar si rugaciunea ,,tatal nostru” se zice; si nu ne duce pe noi in ispita”! ci ne izbaveste de ,,cel rau”,ce inseamna asta? ca cerem ce la Domnul,departarea celui ru de la noi si nu invers,asa cum sustineti voi,in inselarea voastra! Dar inainte sa dati sfaturi tampite,veniti si traiti in harmalaia lumii laice,faceti copii,cresteti-i si faceti-va datoria fata de specie,prin cresterea de copii si pe urma dati sfaturi de cum sa ceri de la Domnul ,necazuri in loc de pace sufleteasca.Hai,pa!
După numele tau imi dau seama ca esti mandru. Mesajul articolului e altul dar se vede ca nu pricepi multe lucruri. O zi buna
Corect, mesajul nu îl poate înțelege oricine, acest mesaj este biblic adevărat
Mai ai mult de invatat!Scuze ca iti spun atat de direct.Daca citesti literatura sfintilor parinti ai sa intelegi articolul.Asta e calea pe care trebuie mers si invataturile sunt in acord cu sfintii parinti.
Tu privesti lucrurile numai la suprafata,superficial.Insa daca intri in adancul vietii duhovnicesti ai sa vezi ca asa este cum zice articolul.Cred ca cititul cartilor teologice te-ar ajuta.