A fost cândva un om tare muncitor. Odată, acesta s-a pregătit să se ducă la vie ca s-o lucreze, și i-a zis nevestei:
— Mâine, dis-de-dimineață, mă duc la vie.
— Dacă vrea Dumnezeu, te duci — a răspuns femeia.
— Vrea Dumnezeu sau nu vrea, eu tot mă duc!
Dimineața, cu noaptea în cap, a ieșit din casă și a plecat către via sa însă pe drum l-a apucat o ploaie atât de puternică, încât a fost nevoit să se întoarcă în grabă acasă. Când a bătut la ușă, se lumina de ziuă.
— Cine-i? — a întrebat femeia.
— Dacă vrea Dumnezeu, sunt eu, bărbatul tău…
din cartea: De ce nu sunt înger – povești de trecut timpul cu folos