În nici o împrejurare să nu te lauzi, dar nici să nu cauți lauda altora. Nici să nu-i invidiezi pe cei care sunt lăudați de oameni. Adevăratul înțelept este cel lăudat și slăvit de Dumnezeu. „Cel ce se laudă, în Domnul să se laude” (I Corinteni 1, 31). Nu-ți găsi odihna în lauda oamenilor. La Dumnezeu să cauți adevărata odihnă. Toate cele omenești sunt trecătoare și schimbătoare. Toate cele dumnezeiești sunt veșnice și neschimbătoare. Dacă te îngrijești de slava ta, harul lui Dumnezeu te va părăsi. „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă” (Psalmi 113, 9).
Faci tot ce-ți stă în putință să cauți cu pasiune și dorire lauda, recunoștința și slava oamenilor. În afară de Dumnezeu, ziditorul tuturor, nimeni altul nu este vrednic de laudă și slavă. „Să nu se laude înțeleptul cu a sa înțelepciune, puternicul să nu se laude cu-a sa putere, să nu se laude bogatul cu bogăția lui; cel ce se laudă, cu acestea să se laude: să-L priceapă și să-L cunoască pe Domnul, să facă judecată și dreptate în mijlocul pământului” (I Regi 2, 10).
„Cei care te fericesc te rătăcesc și te abat de la calea pe care tu mergi” (Isaia 3, 12). Căci din laude se naște iubirea de sine; din iubire de sine mândria și trufia; și din acestea înstrăinarea totală de Dumnezeu. S-a lăudat David cu mulțimea poporului său și l-a văzut pierind de moarte înfricoșătoare. S-a lăudat Iezechiel cu bogăția lui și și-a pierdut toate comorile. S-a lăudat Nabucodonosor cu Babilonul său și și-a pierdut mințile. Mai bine să nu faci nimic vrednic și din pricina asta să fii smerit, decât să te lauzi cu izbânzile tale. Fariseul a săvârșit fapte bune, dar când s-a lăudat cu ele s-a nenorocit. Vameșul n-a făcut nimic bun, s-a mântuit însă pentru smerenia lui. Fiindcă, după cum a spus Domnul, „acesta s-a coborât la casa sa mai îndreptățit decât acela” (Luca 18, 14).
Nu-ți vădi faptele, ca să nu primești aici pe pământ răsplată de la oamenii care te vor lăuda. Acoperă-le cu tăcere și lasă să le cunoască doar Dumnezeu, care te va răsplăti în cer. Dacă tu taci pentru faptele tale, Dumnezeu va striga pentru tine. De la Dumnezeu vor cunoaște și oamenii faptele tale bune și te vor lăuda. „Nu gura ta să te laude, ci aproapele tău” (Proverbe 27, 1).
Iată o ciudățenie: Nenumăratele tale fapte rele nu vrei să le faci cunoscute nimănui. Însă o mică faptă bună o trâmbițezi tuturor, ca să-ți hrănești slava deșartă cu laudele pe care le vei auzi. Nu-ți este de-ajuns că fapta aceasta bună este știută și bineplăcută de Dumnezeu? Alții au făcut mulțime de fapte bune: și-au împărțit averea la săraci, au luminat lumea, au salvat multe suflete. Însă nu s-au lăudat cu toate acestea. Iar tu, care n-ai făcut ceva important, te lauzi necugetat pentru nimic?
De ce cauți ca ceilalți să te laude pentru o faptă bună pe care ai săvârșit-o? Binele rămâne mereu bine chiar dacă nimeni nu îl va lăuda. Răul rămâne rău chiar dacă nimeni nu îl va osândi. Dacă toți oamenii te-ar lăuda, nimic nu vei dobândi. Dacă nimeni nu te laudă, de nimic nu vei fi lipsit. Nu faci binele pentru oameni, ci pentru Dumnezeu. Îți e de-ajuns, așadar, răsplata lui Dumnezeu.
Când ești fericit și cinstit de oameni, să nu te entuziasmezi. Și când ești nefericit și nebăgat în seamă, să nu deznădăjduiești. Și în primul caz, și într-al doilea, arată cumpătare și înțelepciune. Căci în viața aceasta toate sunt schimbătoare. Așadar pentru toate să-L slăvești pe Dumnezeu și toate să le primești ca provenind de la El, prin sfântă voia sa.
Sfântul Dimitrie de Rostov; Abecedar duhovnicesc