De ce se teme diavolul?

Am citit undeva o istorisire din viața Sfântului Ioan din Bostre. Odată, când Fericitul Ioan stătea la rugăciune, i s-au deschis ochii duhovnicești și i-a văzut pe draci și a aflat de ce se teme diavolul cel mai mult.

Nici nu cutezau să se apropie de omul lui Dumnezeu, nici nu voiau să plece departe de el. Văzându-i cuprinși de frică, Ioan i-a întrebat de ce se tem mai mult. Au răspuns dracii:

„De trei lucruri: de cel pe care voi, creștinii, îl purtați la gât; de cel cu care vă spălați în biserică și de cel pe care îl mâncați în biserică”. Omul lui Dumnezeu a întrebat din nou: 

„Dar din acestea trei de care vă temeți cel mai mult?” I-au răspuns cetățenii iadului:

„De cel pe care îl mâncați în biserică”. Oare nu-ți este limpede? Lucrul pe care creștinii îl poartă la gât e crucea. Cel cu care sunt supălați în biserică este apa sfințită cu care sunt stropiți, iar ceea ce mănâncă în biserică este Sfânta Împărtășanie.

Crucea e semnul biruinței prin pătimirea din dragoste. Apa sfințită curățește și simbolizează curăția duhovnicească și trupească. Împărtășirea este masa cucerească pe care se îmbie sufletul spre hrană Trupul și Sângele lui Dumnezeu.

Așadar, oare e de mirare că puterile iadului tremură de acestea trei? Ele șoptesc oamenilor sfaturi cu totul potrivnice acestora, și anume:

să fugă sub un pretext sau altul de orice pătimire, lucru prin care vor să dezrădăcineze din inimile oamenilor dragostea și iubirea de aproapele;

să trăiască în necurăția păcatului, lucru prin care vor să îi facă pe oameni supuși și rude ale lor îndeaproape și să-i îndepărteze de Preacuratul Dumnezeu

…și să chinuie și să isprăvească sufletul lor prin înfometare nedându-i nici o hrană dumnezeiască – hrană după care sufletul năzuiește prin firea sa – și să-l hrănească numai cu hrană pământească la fel ca pe dobitoace.

Iar de Împărtășanie se tem cel mai mult duhurile iadului fiindcă ea e încununarea înălțării omului până la Dumnezeu și a unirii lui cu Dumnezeu. De la Dumnezeu, pace ție și binecuvântare!

Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi