Dumnezeu îngăduie ispitele: celor nevoitori, ca să își mărească tezaurul lor duhovnicesc; celor indiferenți, ca să se păzească de căderile lor; celor adormiți, ca să se trezească; celor aflați departe de Dumnezeu, ca să se apropie de El; prietenilor Lui, ca să aibă trecere sau curaj în fața lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu, prin medicamente amare, dă creștinilor sănătatea sufletului. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: strâmtă este poarta și îngust este drumul ce duce la viață și puțini sunt cei ce îl află (Matei 7, 14).
Sfinții Apostoli ne-au spus că prin multe suferințe se cade nouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 14, 22).
Din opera Sfinților Părinți ai Bisericii luăm un citat al înțeleptului Sfânt Isaac Sirul, care a scris: „scoate ispitele și suferințele și niciun sfânt, niciun mântuit nu va mai fi. Crește și înmulțește ispitele și durerile și, împreună cu acestea, se vor înmulți cununile„.
Faptul că sunteți încercați de ispite este de la Dumnezeu, pentru că El vă pregătește, vă antrenează, lucrează în mod pedagogic cu voi, vă trece prin foc, pentru a vă curăți de tot păcatul, așa cum doctorii și asistenții medicali săvârșesc lucrarea care este necesară pentru vindecarea bolnavului. De vreme ce ați fost chemați să deveniți ostași ai lui Iisus Hristos și să luptați cu vrăjmașul Lui, care este satana, Domnul și Mântuitorul nostru vă încearcă, pentru ca voi să puteți confirma iubirea voastră față de El, spune părintele Efrem Filotheitul.
Dacă fugi de o ispită, să știi că mai încolo vei da peste alta, și ești din nou nevoit să faci răbdare, sau, ca să spun mai bine, răbdări, multe răbdări… Nu există vreo parte din mare care să nu fie sărată și nici vreun loc din lume ferit de ispite. Chiar și în altar diavolul îl luptă pe preot cu diferite gânduri și ispite.
Creștinii, toți oamenii drepți ai lui Dumnezeu, sunt ispitiți și supărați de diavoli cu îngăduința și voia lui Dumnezeu, pentru a nu se mândri, pentru a li se încerca credința și pentru a-și pune toată nădejdea lor numai în Dumnezeu (II Cor. 12, 7; I Petru l , 6-7).
De asemenea, creștinii sunt ispitiți de diavol pentru încercarea dragostei lor față de Dumnezeu (Deut. 13, 3), pentru încercarea supunerii oamenilor față de Dumnezeu (Deut. 8, 2), pentru a se alege cei buni de cei răi și a se învrednici de mai multă plată. Ispitele diavolului, însă, nu întrec niciodată puterile noastre, căci Dumnezeu nu îngăduie să fim ispitiți mai presus de puterile noastre (I Cor. 10, 13; II Petru 2, 9; Apoc. 3, 10). (Cleopa Ilie)
Odată un călugăr, în chilia în care trăia ascetic, s-a enervat din pricina unor ispite și s-a hotărât să meargă în altă parte. Dar și în cealaltă chilie tot peste ispite a dat. Astfel și-a pus în gând să se mute într-o a treia. Dar cum își aduna el lucrurile, îl vede în fața sa pe ucigă-l-crucea punându-și uneltele într-un sac. „Hei, cine ești tu și ce faci aici?”, îl întreabă. Iar acesta îi răspunde: „Sunt dracu’, cel care te-a scos din prima chilie, cel care te-a scos și din a doua și cel care te va scoate și din a treia”.