de ce tămâiem
Distribuie

De ce tămâiem? Tămâia însoțește orice act de închinare, orice slujbă sau rugăciune săvârșite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare alt loc. Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea credinței și mai ales a supunerii noastre față de Dumnezeu, prin fumul binemirositor care se înalță spre cer ca semn al jertfei noastre, al gândului nostru și al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu mulțumire și încredere.


În același timp, tămâia bine mirositoare este semn al prezenței lui Dumnezeu, a Duhului lui Dumnezeu, a cărui prezență se face simțită ca aducătoare de pace, de liniște, de bucurie, de bună mireasmă. Această dublă semnificație a tămâierii, ca semn al jertfei omului care se înalță spre Dumnezeu și ca semn al prezenței harului lui Dumnezeu care coboară din cer, este foarte frumos ilustrată de rugăciunea prin care preotul binecuvântează tămâia înainte de a tămâia: „Tămâie îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.


Tămâia alungă forțele răului. Ca semn al prezenței Sfântului Duh dar și ca mărturisire printr-un semn văzut, material, a credinței noastre în Dumnezeu și a faptului că ne supunem și ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân și orice altă putere, fumul și mirosul de tămâie are puterea de alungare a oricăror forțe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau din partea vrăjmașului diavol, dar mai ales are menirea de a îndepărta prezența și lucrarea diavolului și a duhurilor rele. De aceea în popor se spune ”fuge ca dracul de tămâie.


Ne vorbește Biblia despre folosirea tămâii? Folosirea tămâii are temei în Sfânta Scriptură, în viața și în tradiția Bisericii dintotdeauna. Tămâia este foarte obișnuită în cultul vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la locul sfânt (Levitic 16,12). În Vechiul Testament se vorbește despre jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu” (Maleahi 1,11). Tămâia este asociată cu rugăciunea. „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta„, citim în psalmi (Psalm 140, 2), iar în Apocalipsă avem o imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de duminica: „Și a venit un înger și a stat la altar, având cădelnița de aur, și i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur dinaintea tronului. Și fumul tămâii s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinților” (8, 3-4).

Distribuie