mar. apr. 20th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Demonii sunt reali. Iată câteva din exemplele cele mai importante de apariție a demonilor pe pământ

Despre apariția dracilor pe pământ printre oameni, chiar și în oameni ne istorisesc Sfinții Evangheliști, astfel:

● Un diavol îndrăzneț ispitește pe Mântuitorul Hristos de trei ori, după care fiind înfrânt piere din Fața Lui „Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îi slujeau.” (Marcu 1, 13)

● Mântuitorul alungă cu marea Lui Atotputernicie pe draci din îndrăciți. Așa de pildă alungă El pe satana din femeia gârbovă, legată, chinuită și stăpânită de 18 ani „Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.” (Luca 13, 11-13);
din fiica cananeencei alungată de diavolul care o chinuia cumplit: „Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.” (Matei 15, 22-28);
din fiul lunatic alungă pe duhul rău care-l muncea groaznic și-l arunca în foc și în apă, ca să-l piardă: „Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.” (Matei 17, 14-18)

● Mântuitorul Hristos a scos și a alungat din îndrăciții Ghergheseni, din demonizatul Gadarei care rupea cătușele și lanțurile grele cu care era legat, își sfârteca hainele de pe el, umbla despuiat prin pustietăți și morminte, izbindu-se de pietre, sângerându-se și băgând groază în trecători – întuneric de draci (600.000) din cauza cărora s-au înecat în apele mării 2.000 de porci care pășteau pe țărm: „Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.” (Luca 8, 26-33)

● A scos duhul necurat dintr-un îndrăcit, care striga îngrozit: „Lasă, ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai Venit să ne pierzi pe noi? Te știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!: „Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.” (Marcu 1, 23-26)

● El a scos și alungat diavolii din niște demonizați: orbi, muți și surzi, încât ei vedeau, vorbeau și auzeau: „Şi a scos un demon, şi acela era mut. Şi când a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile s-au minunat.” (Luca 11, 14) etc.

● Mântuitorul Hristos a dat putere Sfinților Apostoli pentru a scoate și alunga duhurile necurate din oamenii demonizați: „Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască, Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.” (Marcu 3, 14-15)

● Diavolii care apar pe pământ printre oameni, hărțuindu-i, tulburându-i și primejduindu-i sunt asemenea cu păsările răpitoare: „Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o. Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult. Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat. Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută. Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă. Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi. Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.” (Marcu 4, 4-15);
cu semănătorul zăzaniilor: „Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.” (Marcu 13, 25-26);
cu lupul: „Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.” (Ioan 11, 12);
cu omul înarmat: „Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?” (Matei 12, 29);
cu leul care umblă răcnind: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8 )

● Sfântul Apostol Pavel învață cu fapta și cu cuvântul pe creștinii – păstori și păstoriți – a lupta din răsputeri pentru a se feri de amestecarea cu diavolii și cu lucrurile, slujbele, slugile și trufia lor: „Și străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, prooroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, Care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu, Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – căutând să întoarcă pe proconsul de la credinţă. Iar Saul – care se numeşte şi Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, Şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână.” (Faptele Apostolilor 13, 6-11)
El alungă pe diavolul ghicitoriilor dintr-o ghicitoare: „Dar odată, pe când ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc şi care aducea mult câştig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Şi aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit.” (Faptele Apostolilor 16, 16-18)

● Sfântul Apostol Pavel adeseori sfătuia și scria creștinilor: „Păziți-vă.. fugiți de închinarea la idoli… cele ce jertfesc neamurile (păgîne, idolatre) dracilor jertfesc și nu lui Dumnezeu. Eu nu voiesc ca voi să fiți în împărtășire (părtași) dracilor. Nu puteți bea paharul Domnului și paharul dracilor. Au întărâta-vom pe Domnul spre mânie? Au mai tari decât El suntem?…” „Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii dintre ei, precum este scris: „A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s-au sculat la joc” (I Corinteni 10, 7).

Din locurile acestea scripturistice ale Noului Testament și din altele multe, reiese clar că diavolii în număr mare apar pe pământ, unde aduc multe ispite, primejdii și scufundări în iad al celor ce se lasă amăgiți de ei, ca Eva și Adam în Rai.

Sfinții Apostoli Petru, Ioan și Iacob s-au luptat cu vrăjitorii: Simon, Kinops, Nuchian, Ermoghen… și cu dracii vrăjitorilor, care înșelau, îngrozeau, orbeau și primejduiau lumea, până ce Apostolii i-au biruit cu biruința strălucită spre Slava lui Dumnezeu, binele obștesc și îmbogățirea lor cu virtuți duhovnicești.