joi. sept. 24th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Depresia este anticamera iadului

Oare ce să spunem despre noi, religioșii evlavioși, care în loc de înviere vestim moartea și mormântul? Prin viața noastră mizerabilă calomniem întruparea lui Hristos și confirmăm tăgăduirea Învierii Sale!

Domnul nostru spune: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! (Matei 11, 28 ). Dar noi încontinuu necinstim porunca Sa de aur prin viața noastră și niciodată și-n niciun chip nu aflăm odihnă, și înnebunim din ce în ce mai mult chiar în curtea Sa, umplându-ne în fiecare zi de și mai multă depresie, care nu este nimic altceva decât anticamera iadului.

În felul ăsta îl calomniem pe Hristos, fiindcă nu ne mai odihnim în brațele Sale, ci în brațele psihiatrului sau ale psihologului. Firește, nu vorbim de situații sau boli psihice grave, care necesită luare de medicamente. Vorbim despre viața de zi cu zi și despre constatarea care ne privește pe noi toți, că de fiecare dată când pleacă Hristos, vine psihiatrul.

Pacea adevărată este Hristos, nu medicamentele. Să ne urmărim deci viața, pentru că se pare că… mergem în altă direcție. Să punem în sufletul nostru sfânta simplitate, să învățăm să păcălim această lume superficială și aroganța cumințeniei ei, și liberi ca pasărea cerului să zburăm spre cer cu aripile sfintei nebunii, având ca prioritate nu ceea ce le place oamenilor, ci ceea ce-I place lui Dumnezeu.

Fie vom „innebuni”, fie vom înnebuni! Și așa cum a spus și Victor Hugo: ” Nu e nimic rău să mori. Este îngrozitor să nu mai trăiești”.

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap