Dum. feb. 28th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Desfrânarea – ce trebuie să facem, ca să tăiem rădăcinile răului

O altă mare patimă este cea a desfrânării. Desfrânarea duce deseori și la patima adulterului. Ascultați ce trebuie să facem, ca să tăiem rădăcinile răului.

Cu toții știm că la tineri pofta trupească este puternică și stăruitoare. Așadar dacă sunteți părinți, înainte de vremea căsătoriei să-i înfrânați pe copiii voștri cu povețe, cu făgăduieli, cu frică, cu orice mijloc posibil. Și atunci când vor crește, să nu amânați căsătoria lor. Nu lăsați anii să treacă. Chiar și înainte ca fiul vostru de a se împlini profesional, îngrijiți-vă să se însoare. Căci atunci când știe că nu va întârzia să se afle împreună cu mireasa lui, flacăra trupului se va potoli. Insă dacă vede că voi faceți ca nunta să întârzie, așteptând să strângă bani, va deznădăjdui și va aluneca în desfrâu.

Of, banii ăștia! Pe nimeni nu interesează despre cum va dobândi copilul cumințenie, înțelepciune, cumpătare, bunătate, virtute. Toți aleargă cu furie după bogății și averi. Aurul Îl dă la o parte pe Hristos…

Să vă îngrijiți, rogu-vă, mai întâi de sufletele copiilor voștri. Dacă fiul vostru se apropie neprihănit de mireasă, atunci bucuria va fi împreunată cu binecuvântarea și cu frica de Dumnezeu, atunci căsătoria va fi într-adevăr vrednică de cinste, de vreme ce va uni suflete curate și nepângărite. Atunci soții vor avea în viața lor de obște armonie, pace și înțelegere.

Însă dacă tânărul înainte de căsătoria lui a obișnuit să trăiască în necurăție și desfrâu, la fel va face și în căsnicie. Pentru o perioadă scurtă de timp va fi mulțumit de soția lui. Dar grabnic se va întoarce la lucrurile de dinainte, la vorbe porcoase, la glume viclene, la fapte de desfrâu, pe care nu-mi este îngăduit să le descriu.

Ți se par dulci, tinere, desfătările femeii păcătoase? Îmi dau și eu seama de asta. O spune și scriptura: „Din buzele femeii desfrânate picură miere” (Proverbe 5, 3). Te previn însă, să nu guști din ea, căci degrabă va deveni otravă. Ce spune iarăși Scriptura? Că această miere „până la o vreme îți îndulcește gâtlejul, dar mai târziu o vei găsi mai amară decât fierea și mai ascuțită decât sabia cu două tăișuri ” (Proverbe 5, 3-4).

Le-am spus părinților tăi că trebuie să te conducă cât mai repede la căsătorie, deoarece au răspundere pentru păstrarea curăției tale. Dar nici tu nu ești lipsit de răspundere. Dacă te tăvălești prin păcat să nu-mi spui că de vină e vârsta ta tânără. Intrucât, dacă ar fi așa, ar trebui ca toți tinerii să facă la fel. Tu ești cel care te împingi singur în foc.

Când te duci la teatru și-ți lași ochii să se sature de lucruri necuviincioase și desfrânate, nu simți doar atunci puțină plăcere, ci plecând iei împreună cu tine multe amintiri înflăcărate și îmbolditoare. Când auzi povestiri și cântece care nu au altă temă decât amorul nelegiuit, cum vei putea să-ți păstrezi curăția? Toate acestea înrobesc mintea și inima. Chiar și atunci când dormi, le vei vedea în vise, căci de obicei în închipuirile viselor nopții sunt întipărite poftele zilei. A

șadar când îți rănești sufletul cu priveliști porcoase și cuvinte și mai porcoase, fără ca mai târziu să faci ceva pentru curățarea rănilor tale, cum vei evita decăderea și atacurile celui viclean? Când ești atras de ceea ce te vatămă și nu de ceea ce îți folosește, cum îți vei păstra sănătatea?

Înfrânarea nu este grea, e de-ajuns să o dorești și să te ții departe de cauzele păcatului. Ia spune-mi, există un lucru mai ușor decât mersul? Și totuși, și acesta devine greu, obositor și dureros pentru unii oameni grași, neantrenați și comozi. Nimic nu este greu atunci când îl vrem. Nimic nu este ușor atunci când nu-l dorim. Toate depind de noi. De faptul dacă vrem sau nu să reușim ceva.

Apostolul Pavel ne povățuiește: „ Căutați pacea cu toții, și sfințenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14). Spunând aici „sfințenie” se referă la cumințenie. Ce înseamnă cumințenie? Să se mulțumească cineva cu soția lui legitimă și să nu meargă cu alte femei. Cine nu se mulțumește cu soția lui cade în greul păcat al adulterului. Cel ce săvârșește un asemenea păcat, oricât de multe fapte bune ar face, nu se va mântui, după cum ne înștiințează Apostolul: „Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii… nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu ” (I Corinteni 6, 9). Cu totul neîndreptățit este cel care are atâta neînfrânare încât ajunge la adulter. Dacă există atâția bărbați care, în timpul postului și rugăciunii, nu se apropie nici de soția lor, ce să spunem despre cel care vrea și femeie străină ca să-și satisfacă poftele trupești? Greu și urât păcat! De altfel tocmai de aceea Evanghelia îi îngăduie femeii să se despartă de soțul ei dacă acesta săvârșește adulter, pe când nu-i îngăduie să se despartă fără voia lui, dacă el este necredincios. Apostolul scrie referitor la asta: „Și femeia, dacă are bărbat necredincios și el vrea să locuiască cu ea, să nu-și lase bărbatul” (I Corinteni 7, 13). Pe de altă parte însă, „ oricine-și va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârșească adulter” (Matei 5, 32), condamnând astfel indirect divorțul făcut din oricare altă pricină în afară de desfrâu.

Cel ce se apropie de o desfrânată devine un trup cu ea. Așadar cum îl va primi o soție credincioasă și cuminte, care este mădular al trupului lui Hristos? Cum se va uni cu cel care s-a făcut mădular al trupului unei desfrânate?

Fii cu luare-aminte și la un alt lucru care este scris în Evanghelie: femeia creștină care are un soț necredincios nu este necurată, „fiindcă bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă ” (I Corinteni 7, 14). Despre desfrânată, însă, vorbește cu totul altfel: „ Voi lua ”, zice, „mădularele lui Hristos ca să fac din ele łmădularele unei desfrânate?” (I Corinteni 6, 15). În primul caz, în ciuda conviețuirii cu cel necredincios, harul lui Dumnezeu rămâne, pe când în al doilea caz harul se îndepărtează.

Înfricoșător, deci, este păcatul desfrânării și încă mai înfricoșător cel al adulterului. Amândouă duc la iadul veșnic. De aceea, rogu-vă, aveți grijă să vă feriți de asemenea boală sufletească. Altfel nu veți avea un Ioc în spațiul sfânt al Bisericii. Oile bolnave trebuie să fie despărțite de cele sănătoase, până ce se vor vindeca. Suntem mădulare ale lui Hristos. Să nu devenim mădularele unei desfrânate. Aici nu este casa păcatului, ci biserica lui Dumnezeu. Dacă ai devenit mădular al desfrânatei, nu sta în biserică, ca să nu pângărești locul. Insă dacă te pocăiești și te îndreptezi, Domnul te va primi în lăcașurile Sale cerești.

Sfântul Ioan Gură de Aur; Problemele vieții