Bun lucru este să ascultăm și să citim cele dumnezeiești, mai bun este convorbirea duhovnicească și mai bun este cuvântul celui priceput. Mai roditor este Cuvântul lui Dumnezeu (Sfânta Scriptură), iar după el — scrierile Părinților și Viețile Sfinților. Viețile Sfinților sunt bune pentru începători; scrierile Părinților pentru cei avansați; iar cuvântul lui Dumnezeu (Biblia) — pentru cei desăvârșiți.
Înainte de citire să-ți golești sufletul de toate și să te îndrepți în rugăciune către Dumnezeu. Să urmărești cu atenție cele citite și să le așezi în inimă. Dacă ceva nu a ajuns în inimă, să stărui până când ajunge. Trebuie să citești foarte încet. Să întrerupi citirea atunci când sufletul nu mai voiește să se hrănească prin citit — înseamnă că s-a săturat. Dacă sufletul este uimit de un text, rămâi la el și nu citi mai departe. Cel mai bun timp pentru Cuvântul lui Dumnezeu este dimineața, pentru Viețile Sfinților — după masă, iar pentru Sfinții Părinți — nu cu mult înainte de culcare. Există anumite texte ale Sfintei Scripturi care aprind duhul, lucrează asupra inimii și provoacă zdrobire de inimă și lacrimi. De aceea, asemenea texte trebuie notate și păstrate, în caz de nevoie, pentru trezirea duhului.
Citirea Sfintei Scripturi este trâmbița Sfântului Duh, zice Sfântul Efrem Sirul, că precum trâmbița trezește pe oameni la luptă, așa și dumnezeiasca Scriptură, prin citire, foarte mult deșteaptă inima monahului, încât îl duce la rugăciunea cea mai adevărată iar Sfântul Serafim de Sarov spune că e foarte de folos să ne îndeletnicim cu citirea cuvântului lui Dumnezeu în singurătate, să citim întreaga Biblie cu pricepere. Pentru această îndeletnicire, Domnul nu-l va lăsa pe om lipsit de mila Sa, ci îl va umple de darul înțelegerii.
Citirea Sfintei Scripturi nu cere cantitate, ci calitate. Ceea ce ne-a rămas în minte aceea se caută. Să nu căutăm să trecem filele, că mintea se întunecă de multa citire.
Altfel citesc Scripturile cei începători în viața de evlavie, altfel cei ce au înaintat până la mijloc și altfel cei ce au alergat până la desăvârșire. Celor dintâi citirea le este pâinea de la masa lui Dumnezeu, care susține inima lor în sfințitele nevoințe ale virtuții și le dă vigoarea tăriei pentru lupta cu duhurile care pizmuiesc patimile și-i face luptători viteji împotriva dracilor ca să poată zice după cuvântul Psalmistului: „Gătit-ai înaintea mea masa împotriva celor ce mă necăjesc.” Celor de-al doilea le este vin din potirul dumnezeiesc, înveselind inimile lor și scoțându-i din ei înșiși prin puterea înțelesurilor și ridicându-le mintea de Ia litera care omoară (căci litera ucide și duhul dă viață) ca să cerceteze adâncurile duhului ei și să fie întreagă și născătoare de Înțelesuri, încât să poată spune și aceștia pe drept cuvânt: „Paharul tău este adăpându-mă ca un puternic”, iar celor din urmă le este untdelemn al Duhului dumnezeiesc, înfrângându-le sufletul, îmblânzindu-l și smerindu-l prin covârșirea iluminărilor dumnezeiești și ridicându-i mai presus de slăbiciunea trupului ca să poată și ei striga bucurându-se: „Uns-ai capul meu cu untdelemn și mila Ta mă va povățui în toate zilele vieții mele.”
Prin citirea Sfintei Scripturi omul urcă spre adevărata rugăciune prin șapte trepte și anume: 1) întâi se naște deșteptarea minții, apoi 2) meditația, 3) chibzuința minții spre rugăciune, 4) suferirea în rugăciune, 5) osteneala în rugăciune, 6) lucrarea duhovnicească a minții, apoi 7) rugăciunea cea trupească, verbală sau, cum i se mai spune, plugăria sufletului. Această a șaptea fază, rugăciunea trupească, este socotită treapta întâi din cele trei feluri de rugăciune: verbală, mintală și a inimii, și ea duce la rugăciunea cea duhovnicească a minții.
Sfântul Efrem Sirul ne sfătuiește ca întâi să stăm în genunchi și să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne deschidă mintea și să ne-o lumineze, apoi să citim cu luare aminte o filă-două. E bine să luăm și câteva note pe caiet, că scrisul e îndoită citire. De Sfintele Scripturi ne putem folosi și numai când le vedem.
Ca cerbul la izvoarele apelor, așa să alerge monahul la citirea Sfintei Scripturi. Ca niște cerbi duhovnicești să alergăm la Sfintele Scripturi, că altfel ne umplem de otrava păcatelor. Deci să alergăm la dumnezeieștile izvoare și vom găsi apa cea de viață dătătoare, prin care ne vom răcori.
Da mia placut si plazmul 22 il spun si searainainte de culcare si dimineata insotit de tatal nostru.