Despre încrederea în pronia lui Dumnezeu

Despre încrederea în pronia lui Dumnezeu – sfaturi ale nevoitorilor ortodocși din veacul al XX -lea

Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? (Mt. 6, 25-26)

Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. (Mt. 7, 21)

Predați-vă cu totul în mâinile lui Dumnezeu și nu vă neliniștiți. Ce va fi mai de folos vouă și de mântuire, aceea vă va trimite vouă Domnul. (Starețul Ieronim Apostolidis)

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă (Mt. 6, 33) — spune Domnul. Aceasta este adevărata comoară pe care fiecare dintre noi e dator să o caute și să-i acorde o grijă permanentă: Împărăția lui Dumnezeu, care se află, după cuvântul Mântuitorului, înlăuntrul nostru. Aceasta cere din partea noastră nu puțină osteneală — fiind îngropată adânc cu patimile noastre și cu dobândirile deșarte — ca să o aflăm și să o curățim. Împărăția lui Dumnezeu în inimile cu adevărat credincioase este luminoasa împărăție a dreptății și a tuturor virtuților creștine și potrivnică împărăției întunecate a nedreptății, a patimilor rele și a nelegiuirilor din inimile necredincioase ale păcătoșilor care nu se pocăiesc.

Căutați mai întâi de toate fericirea Împărăției lui Dumnezeu, smulgând din inimile voastre neghina patimilor și curățând sufletul și trupul de orice întinare a păcatului. Iar întru tot înduratul Domn, Care voiește ca toți să se mântuiască, văzând nevoința voastră, va trimite puterea Duhului Sfânt și în inima curățită El Însuși va veni și va aduce cu Sine luminoasa Împărăție a adevărului și a virtuților; și atunci toate cele de trebuință se vor adăuga vouă. Astfel, căutați întâi de toate Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă. (Schiarhimandritul Kiril Pavlov)

Creștinul care îi dă inima sa lui Hristos, precum monahul, devine un alt om. Deschizându-și mintea, aceasta se umple de Hristos… Și atunci când mintea și inima sunt pline de Hristos, un astfel de om devine treaz, înțelept, întru toate povățuit de Duhul lui Dumnezeu… În orice greutate pe care o deznădăjduiește, ci aleargă la Hristos, care se află în el, și găsește minunat și ușor chip să o depășească fără păgubire ori altă vătămare lăuntrică. Când iubim cu dorire dumnezeiască pe Hristos, atunci, fără nici un fel de sforțare ori constrângere ori alt chip al strâmtorării, vom chema cu dragoste sfântul Lui nume: „Doamne Iisuse Hristoase” (Părintele Porfirie Athonitul)

Cine se încredințează întru toate dumnezeieștii Dreptăți, acela nu se va tulbura când va fi rănit și nu va căuta îndreptățire în orice lucruri pentru care a fost osândit, iar acuzațiile mincinoase aduse lui le va primi ca adevărate și nu se va îngrijora de părerile oamenilor care l-au clevetit, ba el însuși le va cere acestora iertare.

Cel ce trăiește simplu, acela cugetă cu smerenie despre sine și simte nevoia să se lase în grija părintească a lui Dumnezeu, încredințându-l Lui toată grija sa. În acest caz, Bunul Dumnezeu, văzând că un astfel de suflet este încredințat Lui întru totul, neîncrezându-se în sine, îl acoperă cu Pronia și îndurarea Sa. Atunci sufletul vede limpede ajutorul lui Dumnezeu și se bucură.

În tot ceea ce ești preocupat să faci, cugetă dacă dorește aceasta și Hristos și lucrează potrivit cu răspunsul la această întrebare; stăruiește să fii smerit și ascultător; întotdeauna îngrijește-te cum să faci bine aproapelui tău, iar nu ție; nu lua aminte la ce fac alții și nu ispiti, ca să nu cazi în judecată. (Părintele Paisie Aghioritul)

Înțelepciunea lui Dumnezeu e atât de mare, încât chiar și răul Domnul îl preschimbă în folosul omului. Acest gând a fost descoperit mai multor Sfinți Părinți. Însușirea cea mai importantă a omului nou se arată în smerenie (Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima), fără de care nici împlinirea tuturor poruncilor nu îl apropie pe de Dumnezeu, ci chiar îl face vrăjmaș al lui Dumnezeu. Dacă nu are smerenie, omul, fără doar și poate, se mândrește… Se pare că, în astfel de cazuri, căderea în păcat a omului ar putea chiar să-l ajute în dobândirea smereniei; numai dacă omul nu va învinovăți pe nimeni și nimic însă pentru căderile sale, ci se va învinovăți doar pe sine însuși, fapt pe deplin adevărat… Acest lucru este confirmat și de mustrările de conștiință de după săvârșirea păcatului… (Egumenul Nikon Vorobiov)

Luați aminte la cum decurge fiecare zi. Încredințați viitorul vostru Proniei lui Dumnezeu. Dumnezeu vă ajută! (Starețul Ieronim Apostolidis)

Niciodată să nu-ți pierzi nădejdea în Pronia lui Dumnezeu. Există suferință, voie liberă și Pronia lui Dumnezeu. Când Dumnezeu îi dă omului libertatea, apare suferința. Omul face atunci ceea ce dorește. Când lucrează voia lui Dumnezeu, omul face ceea ce-i poruncește Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu aduce întotdeauna binele. Pronia lui Dumnezeu lucrează: săvârșește această pedeapsă cerească. Când nu poți să hotărăști în privința a ceva și nu știi ce să faci, încredințează-te Proniei lui Dumnezeu și nu te mai gândi la aceasta. (Arhimandritul Gavriil Urghebadze)

…Dumnezeu nu i-a uitat pe oameni și Pronia Lui poartă de grijă fiecăruia. Lumea este condusă de Dumnezeu, doar de Dumnezeu și de nimeni altcineva.

Cel mai important lucru în viața duhovnicească este credința în Pronia lui Dumnezeu și în judecata cu sfat. Credeți în Dumnezeu și încredințați-vă binelui Lui pentru totdeauna, după voia Sa. Primiți totul în viață – și bucurie și tristețe, și bunătate și răutate — ca indurare și ca adevărată cale a lui Dumnezeu. De nimic să nu te temi în viață, în afară de păcat. Doar acesta ne lipsește pe noi de bunăvoința lui Dumnezeu și ne dă in puterea samavolniciei și tiraniei vrăjmașului.

Iubiți pe Dumnezeu! Aveți dragoste unul față de altul până la jertfelnicie. Căci știe Domnul cum să-i iubească pe cei care-L iubesc. (Arhimandritul Ioan Kristiankin)

Pot orice, dacă mă întărește Domnul. Nimic să nu vă înfricoșeze, copii, nu trebuie să vă temeți de ceea ce va fi ori ar putea fi, ori chiar poate să se întâmple după prorocia oamenilor lui Dumnezeu! Domnul este mai puternic decât toți și decât toate. El va da ajutor în ispite, El ne va da puterea de a răbda și smerește atunci când este nevoie. Numai noi să ascultăm de sfânta Lui voie. Cerți Apărătoarei cu osârdie și ea nu vă va lăsa. (Schimonahia Nila Novikova)

Dumnezeu lucrează în veșnicie. Nu după graba vieții noastre vremelnice. Totul va fi așa cum și când vrea El… Cu cât veți izbândi în viața duhovnicească, cu atât veți vedea mai multe nedesăvârșiri. Pentru a vă face și mai desăvârșiți. Ele sunt trimise de Dumnezeu. Să le primiți dară, pentru că fiecare dintre acestea e trimisă în numele Lui. Unele vă educă, altele vă iubesc, altele vă mângâie, iar altele vă ispitesc. Pentru că orice se întâmplă, după îngăduință este, ori pentru că astfel vrea Domnul… Când vezi aceasta, atunci devine parcă mai interesant să trăiești! Nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu ori fără îngăduința Lui… Pentru că El este Atotputernic. De aceea, eu nu pot să fiu biruit de toate câte se petrec în jurul nostru. Pentru că trebuie să ne supunem voii lui Dumnezeu. Nu-I pot spune lui Dumnezeu: „Tu n-ai făcut cum trebuia, așa cum am voit eu…” Cine sunt eu ca să vorbesc astfel? Nimic nu poate să se petreacă fără El, fără îngăduința Lui! Și atunci noi ne liniștim. Avem în permanență liniște. Fără această permanentă liniște, Dumnezeu nu poate să ne trimită Sfântul Duh în ajutor. Sfântul Duh vine doar în omul liniștit. Și atunci El te învață, după cum a spus Hristos: Vă voi trimite vouă Mângâietor și El vă va învăța pe voi și vă va arăta vouă toate… Altă dată îți spune: „Nu merge acolo!” Pentru că acest fapt nu ar fi fost spre slava Lui…

Când omul încearcă să se smerească, rugându-se, multă dragoste primește sufletul său. Atunci nu mai e afectat de marile schimbări. M-am îmbolnăvit? Minunat! Aceasta a fost în planul lui Dumnezeu pentru viața mea, ca încercare. Va trece. Am pierdut pe cineva iubit ? A venit vremea ca el să meargă la o altă viață și așa a trebuit să fie. (Schimonahia Gavriila)

din cartea: Călăuză duhovnicească – sfaturi ale nevoitorilor ortodocși din veacul al XX – lea