Credința vine din auz și auzul prin cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfânta Carte. Credința vine din cuvânt. Credința noastră în Dumnezeu ne vine și se întărește în noi din predica preotului la biserică, din sfaturile date de bătrâni, din citirea cărților sfinte și mai ales din cuvintele și învățăturile pe care le auzim și le citim zilnic din Sfânta Evanghelie.
Dar în Sfânta Scriptură auzim că unii sfinți, din Vechiul și Noul Testament, s-au îndoit în credință.
Așa s-a îndoit Avraam. Căci atunci când i-a zis Domnul: Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ți dau pământul acesta de moștenire…, a zis Avraam: Stăpâne Doamne, pe ce voi cunoaște că-l voi moșteni? … Atunci a zis Domnul către Avraam: Să știi bine că urmașii tăi vor fi pribegi în pământ străin, unde vor fi robiți și apăsați patru sute de ani (Facere 15, 7, 13). Și au stat în robie 430 de ani. De aceea a întrebat Moise: „De ce, Doamne, au trecut cei 400 de ani, că s-au împlinit anii?” Și a zis Dumnezeu: „Anii s-au împlinit, dar canonul pentru păcatele poporului, nu”. Deci, în loc de 400 de ani, le-a dat canon de stat în robie 430 de ani.
De ce n-a murit Moise în pământul făgăduinței, ci a murit la muntele Nebo? Căci Moise, care a condus poporul acela, a fost cel mai blând om de pe fața pământului, cum se spune la Numerii: Moise însă era omul cel mai blând dintre toți oamenii de pe pământ (Numerii 12, 3). Pentru o greșeală nu a intrat în pământul făgăduinței. Pentru o greșeală l-a pedepsit Dumnezeu să nu treacă Iordanul: pentru că s-a îndoit la stânca Rafidim. Că Dumnezeu i-a spus: Ia toiagul și adună obștea, tu și Aaron, fratele tău, și grăiți stâncii înaintea lor și ea vă va da apă; și le veți scoate apă din stâncă și veți adăpa obștea și dobitoacele ei.
A luat deci Moise toiagul din fața Domnului, cum poruncise Domnul. Și a adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și a zis către obște: Ascultați, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă? Apoi și-a ridicat Moise mâna și a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori și a ieșit apă multă și a băut obștea și dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise și Aaron: Pentru că nu M-ați crezut, ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veți duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau (Numerii 20, 8-12). Pentru îndoiala aceasta, Moise n-a văzut pământul făgăduinței.
De ce a suferit Sfântul Simeon Bătrânul 283 de ani, câți ani au fost de la faraonul Ptolomeu Filadelf până la Hristos? Pentru că s-a îndoit. N-a crezut că Hristos Se poate naște dintr-o fecioară. Și i-a dat Dumnezeu canon să mai trăiască 283 de ani ca să vadă pe Cel născut din Fecioară.
Așa s-a îndoit și Toma la învierea lui Hristos și a trebuit să fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindcă M-ai văzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au văzut și au crezut. Hristos a pus astfel fericirea a zecea după Înviere, ca să întărească credința celor ce nu văd dar cred, precum suntem noi, și cum trebuie să fie toți creștinii până la sfârșit. Ce spune Apostolul Iacov: Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale (Iacov 1, 8). Omul îndoielnic care zice: „Oare este sau nu Dumnezeu? Oare este iad sau nu este?” este ca un nor pe care îl poartă satana cum vrea, căci el nu crede cu fermitate, cu tărie, în existența lui Dumnezeu. De aceea satana îl duce oriunde.
Să vă dau o pildă. A venit un moșneag deunăzi și a zis:
— Părinte, în ziua de Sfântul Vasile am văzut la restaurant multă lume. Vor merge toți aceia în iad? Eu cred că nu vor merge toți.
I-am răspuns:
— Nu crezi dumneata, dar Duhul Sfânt ne spune în Psalmi prin gura Sfântului Prooroc David: Că Tu ești Dumnezeu care nu voiești fărădelegea, nici va locui lângă Tine cel ce viclenește. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urăt-ai pe toți cei ce lucrează fărădelege (Psalmi 5, 4-5). Nu crezi dumneata că Dumnezeu nu-i părtaș la fărădelegile noastre? Ce spune Scriptura? Pentru ce ai așezat așezământul de lege al Meu prin gura Ta, iar tu ai urât învățătura și ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta? (Psalm 49, 17-18). Și mai zice în psalmi: Pune-voi fărădelegea ta înaintea ta și te voi mustra.
Hristos a spus: Intrați pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care o află. Și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt care o află (Matei 7, 13-14).
Deci nu te mira că merg mulți la joc sau că cei care merg la bine pe cărarea cea strâmtă sunt puțini. Tot lucrul bun este rar. Deci nu vă îndoiți de cuvintele Mântuitorului. Nu sta la îndoială când e vorba de a împlini porunca lui Hristos și de a te feri de păcate.
Dacă n-a cruțat Dumnezeu pe Avraam și pe Moise pentru îndoială, dacă nu l-a cruțat pe Toma și pe alții care s-au îndoit, nu ne va cruța nici pe noi. Aceia au fost sfinți și Dumnezeu i-a pedepsit în această viață ca să nu se muncească în veșnicie.
Oare câți dintre creștinii de azi nu se îndoiesc în credința în Dumnezeu? Câți nu caută dovezi și zic: „Nu cred până nu văd!”? Câți nu caută să pipăie rănile și coasta Mântuitorului, căutând dovezi ale existenței lui Dumnezeu? Credința vine din auz, iar nu din pipăire și vedere.
Câți dintre creștinii botezați nu zic: „Aici este raiul și iadul! Aici pe pmânt este totul!” Și nici când se văd bolnavi, în fața primejdiei, a sărăciei, a morții și nici măcar la bătrânețe nu se întorc la Dumnezeu ca să plângă cu amar, ca Petru, viața lor din tinerețe, cheltuită în desfrânări, în răutăți și în necredință. puțini sunt cei ce se pocăiesc de păcate la bătrânețe. Cei mai mulți mor așa cum au trăit, în îndoială, necredință și nepocăință, spre a lor veșnică osândă.
Cu adevărat mare este credința în Dumnezeu, însoțită de fapte bune! Dar cei ce zac în îndoială, cad din dreapta credință apostolică în tot felul de secte și grupări religioase. Mulți din cei îndoielnici se smintesc de Biserica întemeiată de Însuși Hristos; se smintesc de Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de sfintele icoane și de preoți; se smintesc de sfinți și de cinstea dată lor. Se smintesc de Tainele întemeiate de Hristos, de învățăturile Sfintei Scripturi, pe care o răstălmăcesc după mintea lor, spre a lor osândă și amăgirea multora.
Să stăm dar neclintiți în dreapta credință și să ne bucurăm că suntem fii ai Bisericii lui Hristos de două mii de ani. Necredincioșii se leapădă și caută să vadă pe Dumnezeu cu ochi trupești; îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi în credință caută minuni; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credinței și vestesc altă Evanghelie; cei robiți de patimi amână pocăința, iar noi, fiii învierii și fiii lui Dumnezeu după har, să-I rămânem credincioși până la sfârșit, știind că cel ce va răbda toate până la sfârșit, acela se va mântui. Amin.
Ilie Cleopa; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 9