În vremea când strălucea pe tronul Ierusalimului Preasfințitul Patriarh Ilie (de care se pomenește în viața Sfântului Sava) și pe când era împărat Anastasie, se afla în mânăstirea lui avva Efstorghie un bătrân sfânt cu numele de Ioan. Preafericitul Patriarh Ilie a vrut să-l hirotonisească egumen al mânăstirii, ca cel ce este vrednic a conduce turma. Dar el n-a primit, zicând că are blagoslovenie să meargă până la Sfântul Munte Sinai și luând iertare a pornit la drum, făgăduind că dacă se va întoarce, va lua conducerea mânăstirii.
Deci, luându-și ucenicul, a trecut Sfântul Iordan și, mergând încă puțin cu el, a început să-l ia pe bătrân niște fiori de fierbințeală. Pentru asta neputând să mai meargă înainte și aflând o peșteră, au intrat în ea și au rămas acolo trei zile pentru ca să-și mai vină în fire.
În timpul nopții i s-a arătat bătrânului în vedenie Sfântul Ioan Botezătorul și Mergătorul Înainte al Domnului, zicându-i: „Ia spune-mi, călugăre, unde vrei să mergi?”. Iar bătrânul i-a zis: „La muntele Sinai„. Atunci i-a grăit cel ce s-a arătat: „Nu, mă rog, nu te duce!” Dar bătrânul nu s-a plecat nicidecum.
După ce s-a dus cel care se arătase, fierbințeala l-a cuprins mai tare pe bătrân. În noaptea următoare s-a arătat iarăși Mergătorul Înainte în același chip și i-a zis: „Pentru ce vrei să te ostenești atâta cale, călugăre? Ascultă-mă și stai aici!” Atunci i-a zis bătrânul: „Spune-mi, cine ești tu?” Și i-a răspuns cel arătat, zicând: „Eu sunt Botezătorul Ioan și pentru asta îți spun să nu pleci aiurea, pentru că această peșteră mică este mai cinstită decât Muntele Sinai, căci de multe ori venea aici Domnul nostru Iisus Hristos și vorbea cu mine și mă mângâia. Dă-mi cuvântul că rămâi aici și eu îți dau sănătatea!” Auzind acestea bătrânul i-a făgăduit că rămâne în peșteră și îndată s-a vindecat. A rămas acolo până la cea din urmă răsuflare. La Peștera Sântului Ioan, el a făcut Biserică și adunând frățime a întemeiat acolo mânăstire. Locașul acela s-a numit Sapsifa. Pe harta de la Madava scrie „Sapsa”
În peștera aceea a trăit după asta un alt sihastru și a ajuns la așa de virtute, încât veneau Ia dânsul leii, iar el îi primea fără frică și-i băga în sân pe puii leilor.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul; Hrană duhovnicească
[…] Săpând eu, se auzea sunet mare și era pământul vârtos ca aramă. Apoi, ostenindu-mă mult, am aflat cărămizi, pe care scoțându-le, am văzut o lespede de piatră și pe aceea, scoțând-o cu multă osteneală, am aflat purtătorul și sfințitul vas, în care era cinstitul și vrednicul de fericire cap al Mergătorului-Înainte. Apoi, cuprinzându-mă bucurie și frică, am luat o lumânare și tămâie și, îndrăznind a pipăi, m-am închinat și iarăși am acoperit vasul cinstit, după aceea m-am dus din peșteră. […]
Doamne ajuta ne pe noi păcătoșii. Amin. Cea mai mare nesimțire faceți cu reclamele întrerupând sfintele rugăciuni. Abuz grosolan nu va da nimeni acest drept nici bunul Dumnezeu.