La o mănăstire cu viață de obște era un egumen având sub mâna sa nu mai puțin de 200 de frați. Acest egumen a fost la început iubitor de săraci, dar mai pe urmă s-a făcut iubitor de slavă, căci avea mare dragoste spre cei bogați și spre dregători, iar aceia îl slăveau.
Și a intrat în acea mănăstire Domnul, sub chipul unui bătrân sărac, și a zis portarului: „Mergi la egumen și-l spune: «Un frate al tău a venit la tine cu multă osteneală»”. Și mergând portarul, a aflat pe egumen vorbind cu un bogat și, stând puțin, i-a vestit de acel sărac, neștiind că este Hristos. Iar egumenul s-a supărat pe el, zicându-i: „Nu mă vezi pe mine vorbind cu oamenii? De ce i-ai dat drumul? Nu mă supăra acum!” Și s-a dus portarul.
Iar Domnul, Cel îndelung-Răbdător, îl așteptă pe egumen ca la cinci ceasuri. Și a venit un alt bogat, pe care, îndată, egumenul însuși l-a întâmpinat în poartă. Și acolo, văzând pe egumen cu bogații, Hristos Cel bogat întru milă și prietenul celor smeriți, l-a rugat pe egumen, zicând: „Un cuvânt am pentru tine, părinte„. Iar el nici măcar nu s-a uitat, ci a mers cu bogații la prânz. Și iarăși, după masă, petrecând până la poartă pe acel bogat, s-a întors și nu a luat în seamă rugămintea bătrânului celui sărac și fără de răutate.
Deci, făcându-se seară, nu s-a învrednicit a primi acel străin ceresc, Care s-a dus, zicând portarului: „Așa să spui egumenului: «De vreme ce poftești slava omenească, iată, de acum, din toată țara aceasta pe cei puternici îi voi trimite la tine, că dregătorii poftești, iar bunătățile împărăției Mele nu-ți trebuiesc. Că Eu venisem pentru ostenelile tale cele drepte și pentru viața ta cea mai de demult, voind să-ți dau binecuvântare și n-ai voit-o»”.
Acestea auzind noi, să nu ne întoarcem ochii de la cei săraci, că Însuși Hristos Atotțiitorul umblă în chip de sărac. Că cel ce dă săracului Îi dă lui Hristos. Însă eu nu grăiesc acestea defăimând bogăția, ci învăț pe cei ce nu se pricep a petrece în bogăție, pe cei ce-și adună comori și pierd împărăția, urând pe săraci și dându-se în stăpânire diavolului.
din cartea: Fapte de milostenie