Un preot din Antiohia a povestit o istorisire auzită de la Patriarhul Atanasie despre un monah izbăvit de păcatul desfrânării prin înțelepciunea unei fete:
„Un monah din mănăstirea avvei Severian a fost trimis pentru o treabă în părțile Elevteropolei, unde a poposit la un sătean credincios. Acesta avea o singură fată; mama ei murise de mult timp. Și monahul stătea de mai multe zile în casa săteanului. Iar diavolul, care totdeauna ispitește pe oameni, a băgat în inima fratelui gânduri necurate asupra fetei, care îl chinuiau, și căuta prilej ca să se culce cu ea. Iar diavolul, care-i băgase ispita în suflet, l-a ajutat să aibă și prilej. Pe când tatăl fetei era plecat la Ascalon pentru alte treburi, călugărul a rămas singur cu fata. Știind că nu e nimeni acasă, monahul s-a dus la ea cu gândul s-o siluiască. Ea, văzându-l tulburat și cu totul pornit spre faptă, i-a spus:
– Nu te tulbura și nici să nu faci vreo faptă rușinoasă cu mine. Tatăl meu nu vine acasă nici azi, nici mâine. Ascultă-mă mai întâi, iar apoi, martor mi-e Dumnezeu că fac tot ce-mi spui.
După ce l-a potolit cu astfel de cuvinte, i-a zis:
– De câți ani ești frate în mănăstire?
– De șaptesprezece ani, i-a răspuns el.
— Ai cunoscut femeie vreodată?
— Nu, a răspuns călugărul.
— Și vrei acum să-ți pierzi toată osteneala ta? Câte lacrimi n-ai vărsat ca să înfățișezi lui Hristos trupul tău lipsit de orice pată! Și vrei acum să pierzi toată osteneala ta pentru o plăcere de o clipă? În ce mă privește, eu te ascult. Dacă te culci cu mine, trebuie să mă iei de nevastă. Ai cu ce să mă ții?
— Nu, a răspuns călugărul.
— Adevărat că nu mint, i-a răspuns fata. Dacă mă necinstești, ai să ajungi pricină a multor rele.
— Care?
— Primul, că-ți pierzi sufletul tău; al doilea, că ți se va cere de la tine sufletul meu. Ți-o spun ca să știi și te încredințez prin jurământ: dacă mă necinstești, mă spânzur, așa că vei fi și ucigaș. Pleacă, deci, la mănăstirea ta și ai să-mi fii recunoscător!
Călugărul și-a venit în sine și s-a deșteptat din beția sa și a plecat la mănăstirea lui. Aici a făcut metanie starețului, rugându-l ca pe viitor să nu-l mai trimită din mănăstire. A mai trăit trei luni și a plecat la Domnul”.
din cartea: Biruință asupra desfrânării
Biruitoare a fost acea fata și foarte rațională. A reușit cu iscusinta sa îndrepte mintea bărbatului caci aceasta ușor se pierde lângă trupul unei femei.Si a ajutat în totalitate poate la mântuirea acelui călugăr.Daca acea fata a existat, cu siguranta gusta acum din împărăția cerului.Si sprijin în toate poate a fost pentru bărbatul cu care ea s a căsătorit.Rar,foarte rar acest tip de femeie.Mai exista ele oare acum?