Despre vise și vedenii false – Ilie Cleopa. Dacă vei crede într-o vedenie falsă, apoi diavolul în vis te va învăța „proorocii”. Diavolii spun lucruri care o să se întâmple peste o lună, peste două sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul. Și tu spui: „Măi, sunt adevărate! Păi, ce-am visat eu săptămâna trecută, s-a adeverit acum!” Aceștia sunt draci vrăjitorești, care știu viitorul.
Dar ai să-mi spui: „Părinte, dar în Scriptură spune că a visat Iosif, a visat Daniil, a visat cutare…”. Da. Sunt și vise de la Dumnezeu. Dar acestea sunt foarte rare în viața omului și nu le poate înțelege omul, dacă nu vine lângă el unul care are darul deslușirii duhurilor. Duhul este unul, cum spune marele Apostol Pavel la I Corinteni 12, însă darurile sunt împărțite.
Ați auzit că este: Duhul înțelepciunii, duhul cunoștinței, duhul temerii de Dumnezeu, duhul înțelegerii… Auzi ce spune darul deslușirii duhurilor. Și Sfântul Ioan Evanghelistul spune: Fiule, ispitiți duhurile că nu toate sunt de la Dumnezeu.
Dacă marele prooroc Daniil, bărbatul doririlor, nu înțelegea vedeniile, auzi ce spune Scriptura: A dat ordin Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, zicând: Gavriile, fă în somnul lui Daniil să înțeleagă vedenia. Le vedea și nu înțelegea. Deci de aici să ținem minte, că nu tot cel ce vede o vedenie sau un vis îl înțelege, până nu are darul deslușirii.
Sunt și vise de la draci numiți arhiconi. Aceștia știu pe de rost toată Sfânta Scriptură. Îți spun proorocii pe care le găsești în Biblie. Pe urmă sunt draci care se cheamă vrăjitori. Aceștia ajută la vrăjitori, la fermecători, la descântători și amăgesc pe om, să i se pară că s-a făcut sănătos de acolo. De aceea Sfântul Ioan Scărarul zice: Cela ce tuturor vedeniilor și tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este.
Să nu credeți în vise! Să nu credeți în vedenii! Dacă crezi în vise și ai venit la mine să te spovedesc, eu te opresc direct trei ani de Sfânta Împărtășanie. Cine ți-a spus ție să crezi în vise? Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Ia caută în Cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, la capitolul 34: Precum este cel ce aleargă după vânt și vrea să prindă umbra sa, așa este omul care crede în vise. Că pe mulți visele i-au înșelat și au căzut cei care au nădăjduit în vise.
Eu am o carte scrisă despre vise și vedenii. Să vedeți acolo cum înșeală diavolul prin vise.
Sufletul nostru are trei părți:
– partea rațională, este deasupra sânului stâng până la furca pieptului;
– partea mânioasă, este în mijlocul inimii, și
– partea poftitoare, care este din mijlocul inimii până la buric.
Toate aceste trei părți ale sufletului nostru au virtuțile lor, patimile lor și visele lor. Trebuie să le cunoști care sunt din partea rațională, care din partea mânioasă sau din partea poftitoare.
Apoi sunt vise de la natură, de la tunete, de la fulgere, de la huietul apelor, de la vânturi. Voi dacă nu știți, vă poate înșela în tot chipul. Ușor te înșală. De aceea este oprit să nu creadă nimeni în vise, că pe cei slabi – cum zice Scriptura -, pe mulți visele i-au dus la pierzanie. Sunt vedenii și de la diavoli.
Și diavolul este putere nălucitoare. El se face în chipul lui Hristos, de strălucește ca soarele; în chipul Maicii Domnului, în chip de îngeri, în chip de sfinți, în tot chipul. Numai te-a prăpădit, dacă ai crezut. N-ați auzit ce spune Apostolul Pavel? Nu-i de mirare că și satana se face în chip de înger de lumină; și slujitorii nedreptății se fac în chip de slujitori ai dreptății. Deci bagă de seamă! Nu primi nici un fel de arătare, nici nu fel de vedenie.
Sfinții Părinți ai Patericului, marii sihaștri care trăiau numai cu radăcini în pustie, aveau adesea luptă cu diavolii.
La unul a venit un diavol în chipul lui Hristos și el își căuta de lucru, că lucra la coșnițe. Acela strălucea ca soarele, iar bătrânul închidea ochii. Și a strigat diavolul:
– Bătrânule, da uită-te la mine!
– Dar cine ești tu?
– Dar nu vezi că eu sunt „Hristos”?
Și acela închidea ochii mai tare:
– Eu sunt păcătos, a zis el, și nu sunt vrednic să văd pe Hristos.
– Ei, bătrânule blestemat, m-ai cunoscut! Și a și fugit, că a văzut că l-a cunoscut.
Alt bătrân sihastru mergea prin pădure. Iată un „arhanghel” strălucea ca soarele și avea o stâlpare de finic și un crin în mână, cum a venit de la „Buna vestire”. El mergea ca să-l ajungă pe bătrân pe alăturea, dar bătrânul tot se uita în altă parte:
– Bătrânule, uită-te la mine!
Dar bătrânul s-a întors cu spatele și a zis:
– Dar cine ești tu?
– Eu sunt „arhanghelul Gavriil!” Pentru viața ta cea sfântă, pentru nevoința ta, pentru rugăciunile tale și pentru toată osteneala ta, am venit să-ți aduc o veste bună din cer, de la Maica Domnului.
– Ia seama că ai fost trimis la altul! Ai greșit adresa. Eu sunt om păcătos și nu sunt vrednic să văd pe Arhanghelul Gavriil!
– Ticălosule bătrân! Nu vă putem înșela, că nu vă închinați nouă.
– Să se închine vouă cel care vă slujește vouă, că eu mă închin lui Hristos și n-am nevoie de noi!
Așa fugeau sfinții de vedenii. Dar ai să mă întrebi: „Părinte, poate a vrut Dumnezeu în viața mea să-mi arate o vedenie, ceva, un vis, n-ar fi păcat că eu nu am crezut? Poate să fie ceva adevărat. Oare nu-i păcat că eu refuz un semn de la Dumnezeu?”
Nu-i păcat, Doamne ferește! Dumnezeu, Care fericește pe cei smeriți, niciodată nu se supără când ei fac lucruri din smerenie, că nu se socotesc vrednici de a vedea îngeri. Ai văzut Sfântul Isaac Sirul ce spune? Mai de folos îți este de mii de ori, omule, să-ți vezi păcatele tale, decât să vezi îngeri. Și mai departe: Mai de folos îți este ție să plângi un ceas pentru păcatele tale, decât să vezi îngeri și să învii morții cu rugăciunea, sau să faci minuni!
Să avem smerenia aceea de care zicea marele Prooroc David: Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Să ne vedem păcatele și să le plângem! Asta-i poziția care nu te duce la cădere niciodată. Iar cei ce-au văzut îngeri, i-au înșelat diavolii, i-au dus în pierzare.
Sfântul Ioan Scărarul spune așa în cuvântul trei din „Scară”: Dracii slavei deșarte, pe cei slabi de minte, i-au făcut prooroci – că el o să se laude că este prooroc, că a văzut vedenii -, iar cela ce tuturor visurilor și vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este.
Ilie Cleopa; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 3
[…] aceea, s-au izgonit acele diavolești năluciri și îngroziri, cu rugăciunile Sfântului Conon. Iar celelalte vase, în număr de douăzeci și nouă, ce […]
[…] Neputința diavolilor de a se năpusti în chip văzut asupra creștinilor, după venirea Mântuitorului pe Pământ, îi obligă să se folosească de alte mijloace viclene, «indirecte». Astfel, ei apar în chip de Îngeri de lumină și ne amăgesc prin vedenii mincinoase. […]