Distribuie

Diavolul reușește să-l înșele pe om, încât să folosească în chip rău puterea care se numește tristețe. Vrăjmașul creează o tristețe demonică și o depresie înlăuntrul omului și îi luptă îndeosebi pe cei care-l războiesc și încearcă să-L iubească pe Dumnezeu.

Starețul Partenie ne învață: „Vrăjmașul aduce depresia în orice suflet care vrea să se mântuiască„.

Tristețea — depresia demonică — apare având ca pricini fie evenimente interioare și ispite, fie lucruri exterioare întâmplate (accidente, decese, ocări, vorbiri de rău, nedreptăți). Luptătorul duhovnicesc va trebui s-o războiască în orice mod.

Așa cum observă Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu trebuie să se necăjească și să aibă inimă zdrobită cei care sunt vorbiți de rău, ci cei care vorbesc de rău. Pentru că nu vor da răspuns cei dintâi pentru câte se spun pe seama celorlalți. Cei care trebuie să se cutremure și să se neliniștească sunt cei din urmă, pentru că mai devreme sau mai târziu vor da seama pentru răutățile pe care le-au scos din gură la Judecata Înfricoșătoare a lui Dumnezeu. Și cei care sunt vorbiți de rău, trebuie să se neliniștească neapărat dacă cele care se spun despre ei sunt adevărate”. Deci când este îngăduit să se întristeze creștinul? Sfântul Ioan Gură de Aur ne răspunde, de asemenea: „Pentru două motive trebuie să se întristeze: când fie el însuși, fie aproapele său, vine în contradicție cu poruncile lui Dumnezeu și cu voia Lui dumnezeiască„.

Când ne nedreptățesc ceilalți, ar trebui să ne bucurăm.

Tot Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că: „În orice situație nu trebuie să ne pese dacă ceilalți ne osândesc, ci dacă ne osândesc cu dreptate. Deci dacă ne osândesc în chip îndreptățit, trebuie să plângem și să ne pocăim. Iarăși, dacă ne osândesc pe nedrept, trebuie ca pe ei să-i plângem și pe noi înșine să ne fericim, purtând în mințile noastre cuvintele Domnului: «Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni pe voi și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine» (Matei 5, 11). Nu tristețe și mânie, ci bucurie și fericire trebuie să simțim atunci, pentru că răsplata noastră în ceruri va fi mare„.

În viața Sfintei Singlitichia citim că fericita aceasta spunea surorilor care se adunaseră lângă ea: „Există o tristețe folositoare și o tristețe vătămătoare. Tristețea folositoare este când omul se tânguie pentru păcatele sale, când plânge pentru neștiința duhovnicească a aproapelui, când se neliniștește ca nu cumva să eșueze în acest scop și să nu dobândească virtutea desăvârșită. Există însă și tristețea pe care o aduce diavolul și aceasta este cu desăvârșire irațională. Este numită de către mulți și akedie. Această tristețe trebuie s-o alungăm și prin rugăciune, îndeosebi prin cântare, gândindu-ne că în viața de aici niciun om nesocotit nu trăiește fără o asemenea tristețe„.

Sfântul Ioan Gură de Aur iarăși ne învață: „Să nu lăsăm tristețea să ne stăpânească într-atât încât să ne conducă la fapte iraționale, sau la o interiorizare fără discernământ. Ne-a împresurat o ispită, o încercare, o suferință? Dumnezeu, care a îngăduit ispita, știe și când trebuie s-o ridice. Acesta, ca un Atotputernic, poate să ne izbăvească de orice rău când vine vremea potrivită, mai ales când ne pocăim pentru păcatele noastre și ne întoarcem lângă El”.

Sava Aghioritul; Patimi și depresie

Distribuie
Un comentariu la „Diavolul aduce depresia în orice suflet ce vrea să se mântuiască”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *