Diavolul ca un leu

Scriptura îl mai numește pe diavol leu, căci zice: „Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5,8). Profetul însuși zice, în altă parte: „…vei călca peste leu și peste balaur” (Psalmul 90, 13), pentru că fiara are multe chipuri. Dar dacă veghem, acest leu, acest balaur se va înmuia mai tare ca lutul si nu se va mai năpusti asupra noastră, căci spune: „…să călcați peste șerpi și peste scorpii…” (Luca 10,19).

Diavolul dă târcoale furios ca un leu. Dar, chiar dacă ar încerca să-i lovească pe cei ce-L au pe Hristos, semnul crucii pe frunte, focul Sfântului Duh si candela veșnic nestinsă, tot n-ar reuși, fiindcă nici măcar privirea nu și-ar putea-o îndrepta spre ei, ci pe dată le-ar întoarce spatele si ar fugi, a doua oară ne mai îndrăznind să se întoarcă.

Ca să te convingi că toate acestea nu sunt doar vorbe, fii atent, te rog, la ce spune Pavel. Și el a fost om, dar leul acesta se temea atât de tare de el, încât nici de hainele lui si nici de umbra-i nu cuteza a se apropia. Lucru foarte firesc, dat fiind că nu suferea mirosul de bună mireasmă al lui Hristos ce ieșea dintr-însul si nici măcar privirea nu și-o putea ridica spre acea candelă a virtuții.

Sfântul Ioan Gură de Aur; Diavolul și magia