Ca să vezi lucrurile materiale, ochii tăi lumești trebuie să fie sănătoși. Pentru a cunoaște lucrurile duhovnicești, trebuie ca ochii sufletului tău să fie sănătoși, adică să ai conștiință iluminată şi discernământ. Numai în felul acesta vei pune în practică poruncile lui Dumnezeu ,,și nu te vei abate, ca să nu cazi” (parafrază la Înțelepciunea lui Isus 2, 7).
Discernământul duhovnicesc este însușirea sufletului de a deosebi fără greșeală, de fiecare dată, binele de rău, voia dumnezeiască de amăgirea diavolească. Prin discernământ vei cunoaște când şi cum trebuie să războiești patimile, când să cedezi, cum să înfrunți biruitor uneltirile demonilor, când cugetele tale provin de la Dumnezeu şi când de la diavol. Acest simț duhovnicesc îl dobândesc doar cei care au inimă curată şi trup curat, conștiință nepătată şi simțuri nepătate.
Conștiința ta este vocea şi cercetarea îngerului păzitor pe care ți l-a trimis Dumnezeu la sfântul botez. Şi spun vocea îngerului păzitor, pentru că nu îndrăznesc să spun că conștiința este însăși vocea Sfântului Duh în tine.
Conștiința ta se va ilumina şi discernământul tău se va cultiva şi se va dezvolta numai prin lupta izbăvirii de patimi. Cu cât te vei curăța de mizeria patimilor, cu atât conștiința ţi se va ilumina; şi cu cât ți se va ilumina conștiința, cu atât ți se va desăvârși discernământul duhovnicesc; şi cu cât se desăvârșește discernământul duhovnicesc, cu atât mai eficientă şi mai roditoare va deveni lupta ta împotriva patimilor.
Însă pentru a reuși acest lucru, golește-ți mintea de cunoașterea şi de voia proprie şi aleargă la Dumnezeu ca să-ți dea soluția în orice împrejurare, așa cum a alergat proorocul, implorând: „Fă-mi cunoscută, Doamne, calea pe care voi merge… Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu” (Psalmi 142, 8,10). Vocea conștiinței este vocea lui Dumnezeu. Iar vocea lui
Dumnezeu nu este alta decât vocea Sfintelor Scripturi, vocea sfinților, vocea Bisericii şi vocea duhovnicului tău. Dumnezeu i-a dat omului mintea şi l-a numit împărat şi episcop peste patimi şi pofte, pentru a interveni asupra acestora cu înțelepciune şi discernământ. De aceea supune te mereu minții raționale și nu patimilor trupești iraționale. Dacă nu asculți de minte ești orb. Orb este şi trupul. ,,Şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15, 14).
Dacă vrei liniște interioară şi sănătate sufletească cât trăiești pe pământ, dacă vrei şi fericirea veșnică în cer, atunci chivernisește-ți patimile, ascultând de vocea conștiinței tale. Dacă te guvernează patimile, nu te vei bucura decât de greutăți, amărăciune şi mustrarea conștiinței în viața aceasta şi de iadul veșnic în cea de dincolo.
Îndeletnicește-te cu lucrările lui Dumnezeu, cu cultivarea sufletului tău, cu dobândirea bunătățile care-ți dărui virtuților, nestricăcioase. Trupul se va strica degrabă, poftele vor păli, doar sufletul va trăi veșnic. ,,Căci ce va semăna omul, aceea va şi secera; cel ce seamănă în propriul său trup, din trup va secera stricăciune; dar cel ce seamănă în duhul, din duhul va secera viață veșnică” (Galateni 6, 7-8).
Sfântul Dimitrie de Rostov; Abecedar duhovnicesc