Dragostea are cel mai mare vrăjmaș pe ură. Cu cât se silește Dumnezeu să ne atragă Ia dragostea Sa, cu atât satana seamănă ură, zâzanie, dezbinare, zavistie, pizmă, răutate, ținere de minte a răului, dorință de răzbunare și celelalte. După cum se luptă lumina cu întunericul veșnic, așa se luptă dragostea cu ura. Iar noi, săracii de noi, când vedem că astăzi iubim pe un călugăr, pe un frate, pe un preot, din toată inima și mâine îl urâm, să nu credem că s-a schimbat acela. Auzi ce spune dumnezeiescul părinte Maxim: „Dacă pe fratele tău care îl iubeai ieri și îl lăudai și îl aveai la evlavie, astăzi îl vezi negru și îl urăști și îl vorbești de rău, să știi că nu s-a schimbat fratele, ci tu ți-ai schimbat dispoziția sufletului. Tu te-ai mutat de la dragoste la ură”. Adică așa cum te-ai muta de la soare la umbră sau la întuneric. De la lumină la întuneric. Auzi ce spune dumnezeiescul evanghelist? Cela ce urăște pe fratele său întru întuneric umblă și întunericul a orbit ochii lui. Clar.
Când vei vedea că pe fratele sau pe cutare, pe care îl iubeai și îl vedeai bine ieri, astăzi îl vezi rău și îl judeci și îl urăști, să știi că te-ai mutat de la lumină la întuneric, de la dragoste la ură. Și fratele e tot acela, dar nu îl mai vezi cu ochii cei de ieri. Alți ochelari aveai ieri — îl priveai prin prisma dragostei —, și alții acuma când îl urăști și îl judeci și îl vorbești de rău, și cauți fel de fel de planuri ca să te răzbuni pe el sau să-i faci rău. Să ne ferească Dumnezeu de această schimbare!
Toate acestea le pătimim întotdeauna pentru că suntem schimbăcioși și pentru că nu ne-am statornicit întru dragostea lui Dumnezeu. Numai cine a câștigat dragostea lui Dumnezeu este statornic în toată fapta bună. El nu se preface: azi așa și mâine așa. El rămâne liniștit pe așezarea lui, că dragostea lui Dumnezeu îi aduce odihnă și liniște și pe toți îi vede buni și în toți vede pe Hristos.
Fraților și părinților, și eu, păcătosul, sunt neputincios și schimbăcios, niciodată nu fac voia lui Dumnezeu, dar fiindcă sunt pus aici, în seara aceasta, să vorbesc câteva cuvinte, vă aduc aminte. Dacă vreți să se facă viața noastră ca într-un rai, să trăim de aici întru momente de rai și de desfătare a raiului, să ne silim cât putem să câștigăm dragoste, că dragostea îndelung rabdă, se milostivește, nu pizmuiește, nu gândește rele, nu caută ale sale și celelalte. Dacă dragostea ar fi în noi măcar ca o scânteie, pe nimeni n-am judeca, pe nimeni n-am vorbi de rău, pe nimeni n-am cleveti, niciodată nu ne-am pierde răbdarea, că dragostea nu ne dă voie, ea îndelung rabdă și se milostivește. Totdeauna am privi cu milă pe fratele nostru, cu compătimire, chiar atunci când ne face rău, căci am zice: „Doamne, iartă-l că nu știe ce face”.
Frații mei, suntem aici o mică obște adunată din mila lui Dumnezeu. O mănăstire mică, unde mila lui Dumnezeu a voit să venim. Unii sunt veniți mai de mult, alții mai târziu, alții s-au dus către Domnul, dar să ne ajute Preasfântul Dumnezeu și Maica Domnului să câștigăm dragostea. Pentru că, Doamne ferește, dacă vom stărui în ură, nu numai că nu ne putem mântui, nu putem nici să ne rugăm lui Dumnezeu, pierdem legătura desăvârșirii cu Dumnezeu. Pentru că cel ce urăște pe fratele său ucigaș de oameni este.
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 19