Domnul dorește desăvârșirea noastră

Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră (I Tesaloniceni 4, 3)

Unii oameni credincioși nu-și dau seama că, dacă ar avea credință vie, ar trebui să năzuiască spre desăvârșire; credința rămâne în ei nelucrătoare, și nu devin mai buni. Mulțumindu-se cu o viață liniștită, netulburată, dorind ca toate să rămână neschimbate, aceștia nu se gândesc deloc la necesitatea marii schimbări care trebuie să se petreacă în ei atunci când vin la credință. Credința fără fapte este moartă, spune Apostolul Iacov (Iacov 2, 20), și faptele dragostei, faptele jertfirii de sine, dezvoltarea puterilor noastre duhovnicești, îmblânzirea obiceiurilor noastre și potolirea aplecărilor păcătoase, urmarea Marelui nostru Domn și Învățător decurg firesc din credința vie, adevărată. Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră (I Tesaloniceni 4, 3).

Domnul dorește desăvârșirea noastră, și în El vom găsi nu numai izbăvire de ispită, ci și izvorul nesecat de putere duhovnicească. Domnul ne iartă greșelile, cu condiția să nu le mai repetăm. El deschide ușa în fața noastră, dar nu ne lasă să intrăm prin ea neînnoiți, cu păcatele noastre vechi, cu aplecări rele și cu gânduri stricate. Bolnavii de lepră au nevoie nu numai de iertare, ci și de tămăduire. La fel se întâmplă și cu noi: avem nevoie neapărată de iertare, dar totodată avem nevoie și de leac împotriva bolii duhovnicești.

Într-o scrisoare către un confrate, o față bisericească spunea: „Niciodată nu înceta să vestești turmei tale duhovnicești că suprema fericire constă în sfințenie și că scopul ultim al jertfei răscumpărătoare a Mântuitorului este cel de a-i atrage pe oameni la sfințenie și la urmarea lui Hristos.„

din cartea: Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu