Amintim aici două păcate impotriva sfântului Duh care sunt în legătură cu venirea la Sfânta Taină a Pocăinței.
Cel dintâi este încrederea prea mare în bunătatea lui Dumnezeu: acea îndrăzneală nesocotită pe care o are omul când nu vine la Sfânta Mărturisire și nădăjduiește că, de va și păcătui, dar Dumnezeu fiind bun, nu-i va opri harul Său, nici nu-l va pedepsi, disprețuind astfel dreptatea dumnezeiască.
Aceștia să-și aducă aminte că pentru păcatele lor pe care le fac mereu, cu știință și voință, pierd orice drept la îndurare din partea lui Dumnezeu, și atunci mânia lui Dumnezeu ( Romani 2, 4 ) inlocuiește îndurarea cu dreptatea: pentru faptele lor ticăloase ei primesc deci ceea ce li se cuvine cu tot dreptul: plângerea și scrâșnirea dinților ( Matei 25, 30 ); focul cel veșnic, care nu se stinge, și viermele care nu moare ( Marcu 9, 48 ), care este gătit diavolului și slugilor lui ( Matei 25, 41 ).
„Și fumul chinului lor se va înălța neîncetat ziua și noaptea în veci vecilor” ( Apocalipsa 14, 11 ).
Al doilea păcat împotriva Sfântului Duh este deznădăjduirea de mila lui Dumnezeu: socotința greșită pe care și-o face omul, că pentru păcatele cele mari și multe ce a făcut, sau pentru binele ce nu a făcut, Dumnezeu nu-l mai iartă; nu-l mai poate ierta.
Aceasta a făcut-o și Cain ( Facerea 4, 13 ). O atât de mare hulă lovește mult îndurarea și bunătatea dumnezeiască. De aceea chiar dacă cineva ar fi încărcat cu cele mai grele păcate, nu trebuie să deznădăjduiască nici odată de iubirea de oameni cea nemărginită a lui Dumnezeu, ci să-și aducă aminte de fiul cel risipitor, care pocăindu-se a fost primit de Tatăl cu blândețe și cu bucurie, și să vină, ca și acela, să-și mărturisească păcatele.
„De vor fi păcatele voastre roșii ca mohorâciunea, ca zăpada la voi albi, iar de vor fi ca roșeala, ca lâna le voi albi” ( Isaia 1, 18 ). „De vom umbla întru lumina, precum El este în lumină, împărtășire avem unii cu alții ( în Sfânta Biserică și în Tainele ei sfinte ) și Sângele lui Iisus Hristos Fiul Lui, ne curățește de orice păcat„.
Veniți, deci, o fraților, cu toții să vă curățiți în Sfânta Taină a Mărturisirii ca să nu fie apoi, prea târziu.
Comentariile sunt închise.