Avva Macarie trecea odată de la luncă la chilia sa, aducând zmicele de finic.
Atunci l-a întâmpinat pe el diavolul în cale și vrând a-l lovi cu securea n-a putut. Diavolul mâniindu-se i-a spus:
– Multă silă și necaz îmi faci tu, Macarie! Căci nu pot a mă răzbuna asupra ta. Iată, orice faci tu , fac și eu. Tu postești dar eu nicidecum nu mănânc; tu priveghezi dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care tu mă biruiești! Avva Macarie i-a zis:
– Care este aceea? Diavolul spuse:
– Smerenia ta! Pentru aceasta nu pot asupra ta nimic!