Dreapta socoteală, sau darul deosebirilor, este podoaba faptelor bune, precum zice Sfântul Isaac Sirul: „Pe tot lucrul îl împodobește măsura”. Fără această sare duhovnicească, toate cele bune se strică și întru vătămare se mută.
Această podoabă a virtuților se câștigă, după cum spun Sfinții Părinți, prin nepătimire. Deci ci va urma în toate învățăturii bătrânilor celor iscusite, va câștiga dreapta socoteală.
Pentru a înțelege cum lucrează dreapta socoteală, trebuie amintit că sufletul se împarte în trei părți: partea rațională, partea mânioasă și partea profitoare.
Felul cum trebuie să chivernisim, cu dreaptă socoteală, cele trei părți ale sufletului și trupului nostru, ni-l arată Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Dă sufletul și trupul tău cele de care sunt vrednice”.
Adică părții raționale a sufletului să-i dăm citire, vederi duhovnicești și rugăciune; părții mânioase să-i dăm dragostea duhovnicească, care se opune urii; iar părții poftitoare să-i dăm înfrânare și cumpătare. Trupului nostru să-i dăm hrană și îmbrăcăminte atât cât îi trebuie.
Însă nevoința să se dea după măsura fiecăruia. Auzi ce spune Sfântul Marcu Ascetul: „Precum se deosebește arama de fier și fierul de găteje (vreascuri), atâta deosebire este între un trup și altul”. Unul din fire este sănătos și poate să postească și să nu mănânce până seara și altul, săracul, dacă nu mănâncă de două-trei ori, cade jos și moare.
Dar de nevoie este să știm că dreapta socoteală ne va păzi nevătămați de întinderea peste măsură spre amândouă părțile. Căci este vătămare și în săturarea pântecelui; atât în priveghere peste măsură, cât și în somn mult.
În toate, în toate trebuie să avem dreaptă socoteală, pentru că dreapta socoteală este împărăteasa faptelor bune. Pentru că dacă o ia unul repede-repede și nu are povățuitor, îndată cade.
Vine aici la mine unul, un viteaz, și zice: „Părinte, să-mi dai voie să citesc Molitfele Sfântului Vasile?” El de-abia a venit în mănăstire, și să-i dau voie să citească Molitfele Sfântului Vasile, că el are ciudă pe draci! „Vai de capul tău! Câtă ciudă are dracul pe tine și cât vrea să râdă el de tine!”
S-a dus la Sfântul Varsanufie cel Mare, marele stareț al Palestinei, un călugăr și i-a zis:
– Îmi dai voie să blestem pe draci și să citesc Molitfele Sfântului Vasile?
– Nu-i blestema, că mare batjocură ai să iei de la dânșii! Smerește-te și zi „iartă-mă” la toți frații! Așa-i biruiești pe demoni! Că diavolul toate le face, numai „iartă-mă” nu zice, căci a căzut din mândrie.
Diavolul postește, că nu mănâncă niciodată; el trăiește în feciorie, că nu se însoară, nu se mărită; el priveghează. Doarme el vreodată? Tu faci treabă, dar el stă degeaba? Nu poate sta. Tu crezi că pe diavol îl întreci în fugă, dacă ai fugi tu? El într-o clipă e la marginea pământului. Numai cu una îl întreci tu pe el; dacă ai socoti că: „Eu sunt praf și cenușă, și sunt păcătos, și nu pot nimica, și sunt nevrednic să trăiesc pe pământ!” Numai de smerenie se teme diavolul. De alta nu se teme el; poți să fii tu nevoitor cât este lumea! Dacă nu știi că ceri iertare, ești batjocorit de ei; ești măturoiul dracilor.
Dreaptă socoteală trebuie să avem și în vorbire, la metanii, la priveghere și în tăcere și în înfrânare la mâncare, la băutură, la somn și la toate ostenelile trupești.
De aceea, fraților, să ne ajute mila Domnului să câștigăm oleacă de dreapta socoteală, fiindcă în lumea asta sunt curse și ispite fel de fel și nedumeriri în cele duhovnicești. Dar să ținem dreapta socoteală, măsura în toate. Pădurea nu se teme de cel care încarcă o dată mult căruța, că știe că mai la vale se rupe osia la căruță și moare calul, că nu mai poate. De acela se teme diavolul, care ia câte un lemnișor din pădure în fiecare zi și-l duce acasă.
Așa-i și vrăjmașul; nu se teme de cel care o ia lată, că rămâne negrăpată. Câte oleacă, așa. Câte oleacă, încet, încet!
Sfântul Teodor Studitul spune: „Câte puțin, câte puțin se îmbogățește cineva, și la cele trupești și la cele duhovnicești”. Câte oleacă.
Așa să luați fapta bună, câte oleacă, și să vă pară rău că n-ați făcut mai mult.
Ilie Cleopa; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 6
[…] culoare ca vinul; dar gustându-le, vei simți deosebirea. Tot așa și sufletul, dacă are dreapta socoteală, poate deosebi, gustându-le, darurile Duhului Sfânt de închipuirile și de amăgirile […]