Biserica învață că există un Duh Sfânt, Care este Dumnezeu din Dumnezeu, Cel bun din Cel bun, Cel fără de moarte din Cel fără de moarte, Cel atotputernic din Cel atotputernic, Adevăr din Adevăr, Lumină din Lumină, Viață din Viață. Dumneavoastră ați vrea ca oamenii să trăiască „după duhul vremii”. Dar duhul vremii nu este altceva decât duh schimbător, vânt trecător ca orice vânt, cu singura deosebire că vântul obișnuit dezrădăcinează și pustiește copaci, iar vântul duhului vremii dezrădăcinează și pustiește suflete. Dacă oamenii ar merge după duhul vremii, toți s-ar întoarce la același punct de plecare.
Povestea despre faur (fierar). Un oarecare faur și-a trimis fiul în lume să caute o meserie mai bună și mai ușoară decât cea de faur, ca să-l țină la bătrânețe și pe el, bătrânul lui părinte. La despărțire, faurul i-a zis fiului: „Ține-te numai de o regulă, de care am auzit eu că e recomandată călătorilor, și anume: întoarce-te după cum bate vântul!” Fiul a ascultat, a plecat în lume și s-a tot întors după cum bătea vântul, până ce într-o bună zi s-a aflat în fața făurăriei tatălui său. Tatăl s-a mirat, dar fiul i-a zis repede: „Nu te mira! Sfatul tău m-a adus înapoi. Am luat seama cu grijă încotro bate vântul și mă întorceam după el, precum mi-ai spus tu.” Dezamăgit, faurul i-a grăit fiului: „Rămâi aici, și de acum întoarce-te după mine, cum m-am întors și eu după bunicul tău.”
Credeți-mă, așa e și cu duhurile — sau vânturile — vremii. Lăsându-se fără împotrivire în voia acestor vânturi, Europa s-a întors din ce în ce mai mult la păgânism, de unde și plecase cu făclia luminării creștine. Și a progresat până ce a știut de Sfântul Duh al lui Dumnezeu și până ce numai pe El L-a căutat și L-a primit. Iar de când a început să se dea binișor după duhurile vremii, s-a întors înapoi. Și, iată, nu vedeți oare cum se apropie tot mai degrabă și mai îndeaproape de făurăria întunecată a întunecaților Odin și Perun (idoli păgâni)?
Hristos a zis: Când va veni Mângâietorul pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine (In. 15, 26). Așadar, Duhul lui Dumnezeu este acel duh care mângâie, care aduce mângâiere. Dacă nu aduce mângâiere, ci tulburare și amărăciune, nu este de la Dumnezeu, nici al lui Dumnezeu.
Duhul lui Dumnezeu este acel Duh pe Care Hristos Îl trimite. Așadar, Duhul lui Dumnezeu nu poate fi trimis de vreun vrăjmaș al lui Dumnezeu, vreun demon sau vreun ateu și urâtor de oameni, ci numai de Prietenul, și Ruda, și Iubitorul nostru. Iar acesta este Hristos.
Duhul lui Dumnezeu este Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede. Așadar, este Duhul Tatălui, Duhul Cel părintesc și, ca atare, bun și aducător de bucurie. După aceasta Îl veți cunoaște pe Duhul adevărului.
În fine, Duhul lui Dumnezeu mărturisește despre Hristos, spune despre Hristos la modul afirmativ că El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii. Iar orice duh — duh al oricărei vremi — care se scoală asupra lui Hristos, se răzvrătește împotriva lui Hristos, nu este de la Dumnezeu, nici de la adevăr, și nici de folos.
Așadar, tovarășe al meu de drum sub soare și sub stele, trebuie știut că datoria omului nu este în a se supune duhului vremii, ci a supune vremea Duhului lui Dumnezeu, Celui sfânt, veșnic, neschimbăcios.
Cu adevărat, Duhul lui Dumnezeu S-a arătat!
Sfântul Nicolae Velimirovici; Adevărul și bunătatea