Distribuie

Predica părintelui Ilie Cleopa despre cinstirea sfinților și a îngerilor în Duminica tuturor Sfinților ( Duminica I după Rusalii)

Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67, 36)


Iubiți credincioși, Ați auzit în Sfânta și dumnezeiasca Scriptură zicându-se: Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dânșii (Psalm 15, 3). Tocmai de aceea, noi, creștinii ortodocși, cinstim pe sfinții lui Dumnezeu, știind că Dumnezeu săvârșește în chip minunat voile Sale cu dânșii. Trebuie de la început să vă spun că Biserica Ortodoxă face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, și venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinților și îngerilor Lui, care slujesc la mântuirea sufletelor noastre. La aceasta ne învață și Sfântul Apostol Pavel zicând: Îngerii nu sunt oare toți duhuri slujitoare, trimiși ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii? (Evrei 1, 14). Iar scopul cultului sfinților este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicând: Lăudați pe Dumnezeu întru sfinții Lui (Psalmi 159, 1).


Așadar, noi cinstim pe sfinți și aducem laudă lui Dumnezeu direct și indirect. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinstește pe sfinți, pe El Îl cinstește, căci a zis: Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește (Matei 10, 40).


Noi venerăm pe sfinți, pentru că ei sunt prieteni ai lui Dumnezeu, după mărturia Mântuitorului care a zis către sfinții Săi ucenici: Voi sunteți prietenii Mei (Ioan 15, 14). Și în alt loc al dumnezeieștii Scripturi ni se arată că sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu, zicând: A crezut Avraam lui Dumnezeu și i s-a socotit lui spre dreptate și prietenul lui Dumnezeu s-a chemat (Iacob 2, 23; Romani 4, 3; Facere 15, 6; Psalmi 138, 17; Isaia 41, 8).


Noi cinstim pe sfinții lui Dumnezeu și cerem ajutor lui Dumnezeu prin ei, căci: Sfinții vor judeca lumea (I Corinteni 6, 2). Prin sfinți nu înțelegem pe cei ce se numesc creștini doar cu numele; ci pe cei care s-au desăvârșit prin fapte bune și au urmat întru totul lui Hristos. Căci Mântuitorul numai Apostolilor și celor asemenea lor a zis: Adevărat grăiesc vouă, că voi cei ce ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe scaunul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminții al lui Israel (Matei 19, 28).

Cinstim pe sfinții lui Dumnezeu căci ei, prin puterea lui Dumnezeu, fac minuni mari preaslăvite, după cum au făcut Moise, Ilie, Daniel, Sfinții Apostoli Petru, Pavel, Ioan Evanghelistul și toți ceilalți apostoli și sfinți despre ale căror fapte și minuni arată Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție a Bisericii lui Hristos.


Cinstim pe sfinți și le cerem ajutor în necazuri căci ei se roagă pentru noi și rugăciunea lor este primită de Dumnezeu. Ascultă ce zice Dumnezeu lui Abimelec, regele Gherarei, când acesta, din neștiință, voia să ia de soție pe soția lui Avraam:Dă înapoi femeia omului aceluia, că este prooroc și se va ruga pentru tine, și vei fi viu. Iar de nu o vei da înapoi, să știi bine că ai să mori și tu și toți ai tăi (Facere 20, 7).


Auzi ce zice Dumnezeu către Elifaz Temaniteanul și cei doi prieteni ai lui, care supăraseră pe sfântul și dreptul Iov: Acum luați șapte viței și șapte berbeci și duceți-vă la robul Meu Iov și aduceți-le pentru voi ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi. Din dragoste pentru el voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-ați vorbit despre Mine așa de drept cum a vorbit robul Meu Iov. Și au făcut cum le spusese Domnul, și Domnul a primit rugăciunea lui Iov (Iov 42, 8-9).


Iată ce zice Sfântul Apostol Pavel: Mulțumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci pururea în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toți, cu bucurie (Filipeni 1, 3-4). Altă dată zice: Mulțumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toți și vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru de lucrul credinței voastre (I Tesaloniceni 1, 2-3). În alt loc iarăși zice: Pentru aceasta ne și rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa (II Tesaloniceni 1, 11). Și iarăși: Nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele ca Dumnezeu… să vă dea vouă duhul înțelepciunii… (Efeseni 1, 16-17). Sau:Aceasta și cerem în rugăciunea noastră: desăvârșirea voastră (II Corinteni 13, 9). Același Apostol Pavel îi scrie și lui Timotei: Mulțumesc lui Dumnezeu, pe Care Îl slujesc, ca și strămoșii mei, într-un cuget curat că te pomenesc neîncetat, zi și noapte, în rugăciunile mele (II Timotei 1, 3).


Deci, frații mei, câtă datorie avem noi de a cinsti și a ne ruga sfinților și îngerilor, dacă ei sunt prietenii lui Dumnezeu (Ioan 15, 14), cetățeni ai casei lui Dumnezeu (Efeseni 2, 19), slugi ale lui Dumnezeu (II Timotei 1, 3); Psalmi 102, 21; Psalmi 103, 5; Luca 16, 22; Evrei 1, 7) și au putere de la Dumnezeu ca să facă mari și înfricoșate minuni (Ieșire 7, 10; Evrei 11, 29; Evrei 11, 35; Luca 9, 1-2). Îngerii au vestit oamenilor zămislirea și nașterea Mântuitorului (Matei 1, 20-21; Luca 1, 30); Învierea Domnului (Matei 28, 5-7); Înălțarea la cer și a doua venire (Fapte 1, 11); zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 13-17) și alte nenumărate taine ale lui Dumnezeu către neamul omenesc.


Sfinții și îngerii, se roagă pentru noi (Ieșire 32, 31-32); aud rugăciunile noastre (II Petru 1, 15; Daniel 10, 11; Luca 16, 27); duc rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu pentru noi (Apoc. 5, 8-14).


Sfinții au posibilitatea în cer de a sluji la Dumnezeu pentru oameni și a contribui la mântuirea acestora. Acest lucru ni-l arată luminat dumnezeiasca Scriptură, zicând: Și când a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută și cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților (Apocalipsă 5, 8).


Așadar, frații mei, prea întunecat la minte și prea orbit la înțelegere să fie cineva ca să nu înțeleagă cât de mare este datoria noastră, a creștinilor, de a ne ruga, de a cinsti și de a chema în ajutor pe sfinții și îngerii lui Dumnezeu, în rugăciunile noastre care le facem zi și noapte înaintea lui Dumnezeu.


Să punem o întrebare. Este cunoscut numărul sfinților? Dar al îngerilor? Nimeni nu știe numărul sfinților și al îngerilor. Despre numărul lor spune Sfânta Scriptură: Număra-voi pe ei și mai mult decât nisipul se vor înmulți (Psalm 138, 18). Arătând și stăpânirea lor asupra diavolilor și a patimilor zice: Foarte s-a întărit stăpânirea lor”. Necunoscut este și numărul îngerilor lui Dumnezeu cum ne arată Sfânta Scriptură: Cine poate să numere oștile sale? (Iov 25, 3; Psalm 67, 18; Daniel 7, 10).

Dacă poate mult rugăciunea stăruitoare a unui drept care se lucrează (Iacob 5, 16), oare cât poate rugăciunea milioanelor de sfinți înaintea lui Dumnezeu, care L-au mărturisit înaintea oamenilor și și-au pus sufletul pentru El? Dacă numai un prieten al lui Dumnezeu, Avraam, a avut atâta trecere la Dumnezeu, ca să mijlocească pentru Lot, nepotul său, împreună cu cei din Sodoma și Gomora (Facere 18, 30-33; Facere 19, 1-28) apoi câtă trecere au înaintea lui Dumnezeu toți sfinții care L-au iubit, I-au slujit și și-au pus sufletul pentru dragostea Lui?


De aceea, fericiți și de trei ori fericiți sunt acei creștini care cinstesc pe sfinții lui Dumnezeu, le cer ajutor în rugăciuni și îi pun mijlocitori către Dumnezeu în această viață de pe pământ. De asemenea, amar de acei creștini rătăciți de la adevărata credință, care nu cinstesc și nu pun rugători pe sfinți și pe îngeri către prea veșnicul și înduratul Dumnezeu. Unii ca aceștia vor avea multă rușine și amară durere când va veni Mântuitorul nostru Iisus Hristos, înconjurat de toți îngerii și sfinții Lui, ca să judece viii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele sale (Zaharia 14, 5; Matei 16, 27; Psalmi 61, 11; Psalmi 27, 6; Proverbe 24, 12; Romani 2, 6; Ieremia 17, 10; Ieremia 32, 19; Înțelepciunea lui Sirah 17, 18; Matei 25, 31).


Iubiți credincioși, Biserica Ortodoxă cinstește în chip deosebit pe sfinți și îngeri, rânduindu-le în calendar câte o zi anuală de prăznuire, slujbe speciale la biserică, rugăciuni și icoane pictate cu chipul și numele lor. Celor mai renumiți dintre sfinți, precum: Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Apostoli, Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan Gură de Aur, Sfinții Ierarhi Nicolae și Spiridon, mari făcători de minuni, Sfinții Mari Mucenici Gheorghe și Dimitrie, Varvara și Ecaterina și mulți alții se bucură de un cult deosebit. Slujba lor este mai bogată, cu priveghere, cu litie și acatist, iar sărbătorile lor se prăznuiesc cu multă evlavie. În numele sfinților mari se zidesc biserici, devenind astfel protectorii acestor locașuri și localități. De asemenea, majoritatea credincioșilor noștri poartă nume de sfinți, pe care le primesc din botez și sunt încredințați de mici în grija sfinților respectivi, cărora le cer ajutor în toate încercările vieții.


Dar, întrucât o mare parte din sfinți și cuvioși au rămas necunoscuți, nefiind trecuți în vechile sinaxare și martirologii creștine, Biserica Ortodoxă a rânduit ca o dată pe an, prima Duminică după Rusalii să fie închinată în cinstea tuturor sfinților, cunoscuți și necunoscuți, de la Hristos până astăzi. Această cinstire comună a tuturor sfinților o săvârșim în Duminica de astăzi, denumită „Duminica Tuturor Sfinților”. Între aceștia, se cinstesc mai multe sute de sfinți și cuvioși români, cei mai mulți necunoscuți.


După ce am arătat la început de ce trebuie să cinstim pe sfinți, să vedem acum cine poate fi cinstit ca sfânt? Sfinții fiind creștini desăvârșiți în rugăciune, în smerenie, în înfrânare și mai ales în dumnezeiasca dragoste, mulți dintre ei primeau daruri duhovnicești deosebite încă din viață. Astfel unii aveau darul rugăciunii inimii, cea mai înaltă rugăciune creștină. Alții aveau darul lacrimilor, al înfrânării, al tăcerii duhovnicești, al smereniei și al desăvârșitei iubiri pentru toată zidirea. Alți sfinți se învredniceau de daruri miraculoase, văzute, ca: vindecarea bolilor, cunoașterea celor viitoare, înțelegerea gândurilor, izgonirea duhurilor necurate. Încă și după mutarea din trup moaștele lor rămân întregi, nestricate și fac vindecări miraculoase cu cei bolnavi. De aceea moaștele sfinților sunt venerate de credincioși, care primesc sănătate, binecuvântare și ajutor.


Deci sfinți pot fi cei care au dreapta credință, care duc pe pământ viață cu totul sfântă, cei care iubesc desăvârșit pe Dumnezeu și pe oameni, cei care se roagă neîncetat cu adânc de smerenie și sunt gata să-și dea și viața pentru Biserică. Semne ale sfințeniei sunt darurile facerii de minuni.


De aceeași cinstire se bucură în Biserică și în casele credincioșilor noștri Sfinții Îngeri. Mai ales Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt deosebit de cinstiți, iar prin sate și orașe se află numeroși creștini care le poartă numele și biserici înălțate în cinstea lor.


Sfinții în Biserica Ortodoxă se împart în mai multe cete, și anume: Ceata apostolilor care au vestit Evanghelia lui Hristos pe pământ; ceata proorocilor și a drepților Vechiului Testament; ceata ierarhilor și a învățătorilor a toată lumea, care au apărat Biserica și dogmele credinței ortodoxe; ceata mucenicilor, adică a celor ce și-au vărsat sângele pentru dreapta credință în Hristos; ceata Cuvioșilor Părinți, adică a sfinților călugări și sihaștri purtători de Dumnezeu, care s-au nevoit prin mânăstiri prin peșteri și pustietăți, în post și neîncetată rugăciune. Ultima ceată este ceata fericiților și a tuturor drepților, care au bineplăcut lui Dumnezeu pe pământ, ca orfani, văduve, copii nevinovați, călugări și preoți evlavioși, credincioși dreptmăritori, care au răbdat cu bărbăție necazurile, bolile și ispitele vieții pământești.


Dar cei mai sfinți în împărăția lui Dumnezeu sunt: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, care se bucură de un cult deosebit de supravenerare, și Sfântul Ioan Botezătorul. După învățătura și iconografia ortodoxă, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul stau înaintea Preasfintei Treimi, de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului și se roagă neîncetat pentru mântuirea lumii.


Toți sfinții din cer cunoscuți și necunoscuți, împreună cu cetele îngerilor cerești, formează în cer biserica biruitoare. Iar totalitatea credincioșilor dreptmăritori de pe pământ, care se luptă cu ispitele de tot felul ce vin de la diavolul, de la lume și de la trup, formează așa numita biserică luptătoare.

Sfinții și îngerii din cer au misiunea de a slăvi neîncetat pe Dumnezeu și de a se ruga pentru biruința bisericii luptătoare de pe pământ, ajutând cel mai mult la mântuirea sufletelor omenești. După cuvântul Mântuitorului: Bucurie mare se face în cer pentru un păcătos ce se pocăiește! (Luca 15, 10), trebuie să înțelegem cât de mult se bucură sfinții toți și îngerii pentru fiecare păcătos care se pocăiește.


Dar să vorbim câteva cuvinte și despre sfinții români care au odrăslit pe pământul țării noastre din primele secole creștine și până în zilele noastre.


Deși se afirmă că Biserica Ortodoxă Română nu a canonizat oficial, de-a lungul istoriei sale, decât foarte puțini sfinți locali, din cauza vitregiei veacurilor, reamintim că la noi, mai întâi poporul și credincioșii canonizau pe sfinți și îi cinsteau după cuviință, iar Biserica îi recunoștea mai târziu de la sine. Însă trebuie să știm că avem și noi, din mila lui Dumnezeu, destui sfinți, preoți aleși, ierarhi purtători de Hristos, voievozi apărători ai creștinismului, în frunte cu Ștefan cel Mare, și mulți oșteni martiri, care s-au jertfit pentru a apăra credința ortodoxă pe pământul țării noastre.


De la primii episcopi sfinți ai Tomisului din secolul al IV-lea, până la Sfinții Ierarhi Calinic de la Cernica (+ 1868), și Iosif cel Nou de la Partoș (+ 1656), canonizați în anii 1955-1956; de la sfinții mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, din secolul IV, descoperiți în anul 1971 la Niculițel-Dobrogea, până la marele domn martir Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi, tăiați cu sabia pentru Hristos la 15 august 1714; de la primii cuvioși călugări din Dobrogea și Munții Buzăului, începând cu Sfântul Ioan Cassian (c. 360 – c. 435), până la Cuviosul Iacob Hozevitul (+ 1960) și cuviosul sihastru anonim descoperit în mai 1968 în incinta Mânăstirii Neamț și Cuviosul Paisie de la Neamț (+ 1794), recent canonizat, constatăm că avem sute și sute de sfinți autohtoni, mulți necunoscuți de noi, care sunt scriși în calendarul sfinților din cer și se roagă lui Dumnezeu pentru noi toți.


Iubiți credincioși, Biserica lui Hristos este Biserica sfinților și a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învățătura Apostolilor și pe sângele a peste zece milioane de martiri. Biserica dintotdeauna a născut sfinți, a fost slujită de sfinți. Biserica și astăzi cere sfinți, păstori cât mai sfinți și credincioși cu viață sfântă.

Dintre aceștia facem parte și noi. Dar ca fii ai lui Dumnezeu după har și fii ai Bisericii luptătoare de pe pământ, suntem datori să fim „următori lui Hristos”, să trăim duhovnicește pe pământ, să ne facem vrednici de Împărăția Cerurilor.


Ca fii sufletești ai sfinților care ne-au născut în Hristos suntem datori să le urmăm credința lor dreaptă, să le urmăm viața lor sfântă, dragostea lor pentru Dumnezeu, râvna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfânta rugăciune. Nu ne putem mântui, dacă nu imităm după putere viața sfinților. Adică smerenia cuvioșilor, bărbăția mucenicilor, rugăciunea sihaștrilor, sfințenia drepților, curajul și statornicia în credință a înaintașilor, răbdarea părinților care ne-au născut, blândețea mamelor care ne-au crescut.


Să râvnim cu stăruință acestor mântuitoare virtuți creștine. Noi nu ne socotim sfinți, dar trăim și ne mântuim în Biserica sfinților. Ei ne sunt părinți, rugători, ajutători în necazuri și modele de urmat. Să părăsim mândria, răutatea și necredința care ucid sufletul și să cerem ajutorul tuturor sfinților din cer, în frunte cu Maica Domnului, pe care îi cinstim astăzi. Ei aveau totul curat și sfânt: și trupul, și mintea, și cuvântul, și simțurile, și sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izgoneau diavolii, de aceea trupurile lor rămân nestricate și vindecă mulți bolnavi.


Deci, să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinți, să ducem viață curată și să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: „Toți Sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!” Amin.

Distribuie