Distribuie

Un om trecea odată printr-o pădure mare, cu copilul său. Copilul temându-se a cerut mâna tatălui său. Tatăl i-a dat-o, fiindcă îl iubea. Ajungând la o prăpastie mare și fioroasă, copilul a rugat pe tatăl să-l ia în brațe, ca să nu cadă. Tatăl îi împlinește cererea, fiindcă își iubea copilul.

Mergând așa prin pădure înainte, copilul a văzut pe un dâmbușor niște boabe frumoase, roșii, de fragi, pe care le cere tatălui său. Tatăl se apleacă, le culege și i le dă copilului său, fiindcă îl iubea.

Mai înainte, pe drum, copilul vede și își întinde mânuțele ca să ia niște mătrăgună veninoasă, pe care o cere tatălui său. Tatăl său însă nu i-o dă pe aceea, fiindcă își iubește copilul său. Tot așa face și Tatăl Ceresc cu noi. Cererile bune, folositoare de suflet, ni le împlinește; iar cererile rele și păgubitoare, nu ni le împlinește.

Noi ne asemănăm – zice Sfântul Ambrozie – când ne rugăm, unui copil mic, care alergând prin grădină și adunând flori amestecate cu buruieni, le duce acasă tatălui său. Mama sa îi iese înainte, îi ia buchetul, alege din el buruienile pe care le aruncă; iar florile le așează cât se poate mai bine. Așa frumos aranjat, buchetul e primit cu drag de tatăl copilului. Tot astfel face și Domnul nostru Iisus Hristos cu unele rugăciuni pe care le adresăm Tatălui Ceresc în numele Lui. El aruncă cererile nefolositoare; iar cererile bune, făcute în Duh și adevăr și folositoare pentru noi, binele obștesc și plăcute lui Dumnezeu, le face buchet și le așează pe Jertfelnicul Său înaintea scaunului Său de domnie” (Mt. 7, 7; 20, 22; 21, 21-22; Mc. 11, 24; Lc. 11, 9-10; 18, 1-8; Ioan 14, 33; 15, 7; 16, 23-24; Iac. 1, 5-6; I Ioan 3, 22; Apc. 8, 3-4; 5, 3-14).

Nicodim Măndiță; Învățături despre rugăciune

Distribuie
2 comentarii la „Dumnezeu ascultă doar cererile care ne folosesc”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *