Distribuie

Amintiți-vă: Rămânând Iacov singur, Cineva S-a luptat cu el până la revărsatul zorilor (Facerea 32, 24). Domnul nu ni Se arată în vălmășagul mulțimilor, nici în vârtejul activității clocotitoare – nu. El Se pogoară și vine la noi când ne găsește în singurătate și în liniște. Și voi sunteți bolnavi ori singuri? Și voi vă simțiți înstrăinați de ce apropiați, părăsiți de toți? Sau poate ați pierdut o ființă dragă, apropiată, care v-a fost reazim și mângâiere în viață?


Să știți că nu sunteți singuri! Hristos vă va cerceta cu Duhul Său; Îl veți vedea cu ochii credinței, vă va umple de putere Sa! Dar pentru a primi de la El darul acesta trebuie să vă pătrundeți de smerenie, să vă întoarceți și să vă faceți ca niște prunci: numai atunci veți putea primi darurile Duhului Celui Sfânt. Înainte de toate trebuie să recunoaștem propria noastră neputință și puterea lui Dumnezeu, pe care Iacov a văzut-o luptându-se cu El, văzându-L față către față.


Și i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei pe când se lupta cu El (Facerea 32, 25). Iacov fusese și până atunci un om credincios, dar după întâlnirea cu Domnul a devenit „Israel”, adică „cel biruitor”. Necontenitele noastre necredincioșii, apostazii, căderi vin din aceea că sufletul nostru nu s-a întâlnit încă cu Dumnezeu, că n-am primit în noi Sfântul Duh al lui Dumnezeu. Doar prin împărtășirea zilnică cu Dumnezeu, primind din mâinile Lui puterea vieții veșnice, ne putem birui neputințele, așa încât să nu slăbim, să nu cădem și să nu pierim pe calea vieții pământești.


din cartea: Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu

Distribuie