Mi-ar plăcea și mie să zic cu Proorocul Isaia: „Am avut răbdarea celei ce naște ” (Isaia 42, 14), până să-i slăbesc și să-i nimicesc. Deci, dacă tu știi că izvorul Sfântului Duh curge în tine, este semn că patimile au secat și s-au nimicit, cum zice Mântuitorul nostru: „Împărăția lui Dumnezeu nu este aici sau acolo, ci înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21). Apostolul zice iarăși: „Împărăția lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (I Corinteni 4, 20).
Unii vorbesc despre faptele Împărăției, dar fără să le facă; alții împlinesc faptele Împărăției, dar vorbesc de ea, fără atenție și pricepere. Cei cu care se împlinește cuvântul Domnului: „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” , sunt puțini, rari și greu de aflat. În ei vine Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu ei se împlinește cuvântul Sfântului Ioan Evanghelistul: „Celor care cred în numele Său le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nici din sânge, nici din poftă trupească, nici din voie omenească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12-13).
Aceștia sunt cei ce s-au slobozit de amara osândă a lui Adam: „Blestemat va fi pământul pentru tine” (Facerea 3, 17). Aceștia s-au învrednicit de bucuria pe care a primit-o Maria: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Luca 1, 35). Că precum întristarea a căzut peste Eva și peste urmașii ei, până acum, tot așa și bucuria a venit peste Maica Domnului și peste urmașii ei, până acum. De aceea, precum odinioară noi eram fiii Evei și purtam blestemul ei peste noi, din pricina cugetelor noastre rele, tot așa se cade să știm că suntem născuți din Dumnezeu, prin cugetele Duhului Sfânt și suferințele lui Hristos, dacă ele se află cu adevărat în trupul nostru. Căci scrie la Apostol: „Cercetați-vă pe voi înșivă pentru a ști dacă Hristos este în voi, afară numai dacă nu sunteți netrebnici” (II Corinteni 13, 5).
În adevăr, când purtăm chipul celui pământesc, știm că suntem fii ai celui pământesc, din pricina cugetelor rele, adică patimile. Dar cei care poartă chipul Celui ceresc știu că sunt fii ai Celui ceresc, prin Sfântul Duh, Care locuiește cu ei. De aceea striga Isaia: „De frica Ta Doamne, noi am zămislit, am purtat, am născut, și am răspândit în lume Duhul mântuirii Tale” (Isaia 26, 18). Scrie și la Ecclesiastul: „Cum se întocmesc oasele în pântecele celei însărcinate, tot așa nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu” (II, 5). Precum Sfânta Fecioară L-a purtat în trup, tot așa și cei ce au primit Harul Sfântului Duh, Îl poartă în inima lor, după cuvântul Apostolului: „Pentru ca Hristos să locuiască în om lăuntric, prin credință, în inimile voastre, să fiți înrădăcinați și întemeiați în dragoste, pentru ca să puteți să vă înfățișați cu toți Sfinții” (Efeseni 3, 16-18). Și încă: „Noi aveam această comoară în vase de lut, pentru ca plinătatea puterii să fie de la Dumnezeu și nu de la noi” (II Corinteni 4, 7).
Deci, dacă ai ajuns la ceea ce zice cuvântul: „Noi ne-am schimbat în același chip din slavă în slavă” (II Corinteni 3, 18); dacă se împlinește cu tine cuvântul Apostolului, care zice: „Și pacea lui Dumnezeu să stăpânească în inimile voastre” (Coloseni 3, 15); dacă în mintea ta se află Iisus Hristos; dacă ai ajuns la acest cuvânt: „Din întuneric a strălucit în inimile voastre, cunoștința lui Dumnezeu” (II Corinteni 4, 6); dacă se împlinește la tine cuvântul: „Mijloacele voastre să fie încinse și candelele aprinse, și să fiți ca slujitorii care așteaptă întoarcerea stăpânului lor de la nuntă” (Luca 12, 35-36), pentru ca gura ta să nu rămână închisă fără răspuns în mijlocul Sfinților; dacă știi ca și fecioarele cele înțelepte, că se află untdelemn în vasul tău, pentru ca să intri în cămara cea de nuntă și să nu rămâi afară (Matei 25, l-13); dacă simți că mintea, sufletul și trupul tău sunt desăvârșit unite și vor învia curate în Ziua Domnului nostru Iisus Hristos; dacă conștiința ta nu te mustră, nici nu te mai osândește; dacă te-ai făcut prunc după cuvântul Domnului, Care zice: „Lăsați copiii să vină la Mine, că a unora ca acestora este împărăția cerurilor” (Matei 19, 14), apoi în adevăr te-ai logodit Lui și Duhul Sfânt te-a înfiat ca moștenitor, încă fiind în trup.
Dar dacă nu este așa, așteaptă-te la întristare și la suspinuri, căci rușinea și ocara vor fi cu tine înaintea Sfinților. Să știi, precum o logodnică nu are altă grijă când se scoală dimineața decât numai să se împodobească pentru logodnicul ei, și se uită mereu în oglindă ca nu cumva să aibă vreo pată pe obraz, și să nu placă mirelui, tot așa Sfinții nu au altă grijă mai mare decât să-și cerceteze zi și noapte gândurile, ca să vadă dacă ele se află sub ascultarea Duhului Sfânt. Luptă-te, deci, frate, cu grijă, în oboseala inimii și a trupului, ca un bun luptător, pentru dobândirea bucuriei celei veșnice, că puțini sunt cei ce s-au învrednicit de ea, care au dobândit sabia Duhului și și-au curățit sufletul și simțurile de toată întinăciunea, cum zice Apostolul (II Corinteni 7, l). Dar puternic este Dumnezeu să ajute slăbiciunii noastre, ca să ne învrednicim a fi împreună cu Sfinții Săi. Amin.
Cuviosul Isaia Pustnicul; Asketiconul