vin. oct. 30th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Fapta strălucită a unei călugărițe

În Alexandria, un bărbat iubitor de Hristos a istorisit povestirea aceasta:

„O călugăriță sihăstrea în casa sa și se îngrijea de mântuirea sufletului său în post, rugăciuni, privegheri și milostenii. Dar diavolul, care se luptă necontenit cu neamul omenesc, n-a răbdat aceste virtuți ale fecioarei, ci a încercat să arunce cu praf în ea. A făcut ca un tânăr să se îndrăgostească tare de ea, iar acesta ședea toată ziua în fața casei ei. Când voia călugărița să meargă la biserică și să se roage, tânărul nu-i dădea pace; o întreba tot felul de lucruri, o supăra, așa cum obișnuiesc cei îndrăgostiți să facă. Din această pricină, călugărița a fost silită să nu mai iasă din casă. Intr-o zi a trimis călugărița pe slujnica sa să-i spună tânărului:

— Vino, te cheamă stăpâna mea.

Tânărul s-a dus la ea bucuros, ca unul ce își vedea atins scopul. Călugărița stătea la războiul de țesut și i-a spus tânărului:

— Stai!

După ce s-a așezat, i-a zis:

— Spune-mi, te rog, domnule, pentru ce nu-mi dai pace și nu mă lași să ies din casa mea?

— E drept, îmi ești tare dragă. Când te văd, mă aprind.

— Ce frumusețe ai găsit la mine, ca să te aprinzi atât de mult? l-a întrebat ea.

— Ochii tăi m-au scos din minți, a răspuns el.

Călugărița, când a auzit că ochii ei l-au scos din minți pe tânăr, a luat suveica și și-a scos ochii. Când a văzut tânărul că din pricina lui și-a scos ochii, lovit de durere, a plecat la un schit și s-a făcut și el monah încercat”.

din cartea: Biruință asupra desfrânării